Despre evenimentul repetabil tot la patru ani, un fenomen mondial – inițial exclusiv sportiv și civic, de-o vreme însă un spectacol decăzut în afacere, uneori cu iz infect -, am auzit prima dată la radio. Cum că la Jocurile Olimpice din Finlanda, Helsinki-1952, Iosif Sârbu a cucerit prima medalie olimpică de aur pentru România! La tir, calibru mic, 40 de focuri. Iar faptul că medaliatul era…hunedorean, din Șibot, localitate arondată atunci la regiunea Hunedoara, mi-a umflat bojocii și mai și! Apoi, prezența României la JO începea să prindă consistență prin participare, reprezentare și performanțe. Chiar din 1956, la Melbourne, la kaiac-canoe Leon Rotman câștiga două medalii de aur, iar Nicolae Linca la box. Gimnasta Elena Leușteanu (medalie de bronz la sol) se lupta cu sovietica Larisa Latînina și cehoaica Vera Ceaslavska.Trei frumuseți mature, femei împlinite, semănând cu cele din… sculptura deveană, dar necelulitice… Nu cu chinezoaicele despre care spunea Bela Karolly că se aflau la vârsta schimbării dentiției de lapte.
La Roma, în 1960, începe cariera și seria recordurilor mondiale ale Iolandei Balaș, cu prima medalie de aur pentru atletismul românesc, 1,85 m, din a treia încercare. Patru ani mai târziu, la Tokio, Mihaela Peneș devine campioană olimpică la aruncarea suliței, cu 60,54 metri. Și trăim dezamăgirea ratării, de către Gheorghe Constantin, unui penalty în meciul cu Ungaria-obsesia de o juma de secol a fotbalului nostru. Nu l-a lăsat pe Piu Creiniceanu, plecat de la Minerul Lupeni la CCA, să execute, și-a asumat execuția ca “profesor”, dar s-a ratat calificarea în semifinală… Iar echipa selecționată de Silviu Ploieșteanu era una dintre cele mai valoroase din istoria Naționalei! Cu Datcu și Adamache portari, Ion Nunweiller- căpitan, Ion Ionescu, Sorin Avram, Emil Petru, Pavlovici, Petescu, Ion Pârcălab…
După Mexico City, 1968, cu Viorica Viscopoleanu și Lia Manoliu campioane olimice, ca și Ivan Patzaichin, înainte de Munchen 1972, sportivii hunedoreni au fost răsfățați pe traseul Flăcării Olimpice prin județ, cu sosire la Hunedoara, înnoptare și plecare a doua zi din Deva. Câteva zeci, între care și actualul Lord al atletismului hunedorean, Ștefan Beregszaszy, purtând și rămânând cu torțele nichelate, fabricate la Krupp, care a trecut de la tunuri la producția de pace, inclusiv torțe…Dar, focul gloanțelor au omorât sportivi în satul olimpic din Munchen! Au fost și trei medalii de aur pentru România: Ivan Patzaichin, kaiac-canoe 1000 metri, Gheorghe Berceanu și Nicolae Martinescu, la lupte greco-romane.
APARE O STEA PE FIRMAMENTUL SORTULUI ROMÂNESC: NADIA COMĂNECI!
După cotitura planetară a gimnasticii, datorată Nadiei Comăneci, cu seria ei de șapte note de 10, premieră absolută!, și trei medalii de aur, în 1976, la Montreal a început strălucirea gimnasticii românești în lume! Care continuă în 1980 la Moscova, cu toată opoziția brigăzii de arbitre, a șefei acesteia, redegista Helen Berger, pe care Bela Karoly a luat-o pe sus, la nervi, dar Nadia tot nu a putut fi învinsă la bârnă și sol! Tot aur a câștigat din nou și Ivan Patzaichin, iar Emilia Eberle argint la paralele și cu echipa, alături de Dumitrița Turner, Rodica Dunca, Melita Ruhn…
NADIA LA DEVA
La 27 martie 1977, într-o sâmbătă, la Deva a început înălțarea spre culmile gloriei sportive mondiale a Gimnasticii Feminine Românești. Da! Atunci a început ceea ce astăzi pare a se sfârși…
… Era martie, lună predestinată frumuseții, iubirii… Durerii, după cutremurul din 4 martie… În timp ce stihiile naturii demolau bucăți din Capitală, la Deva s-a înălțat Sala Sporturilor. Primul – și încă singurul – edificiu de acest fel din oraș!
… La Cluj se afla în cantonament lotul național de gimnastică, sus, la hotelul Belvedere. (Nume retras la intervenția lui Adrian Păunescu, sugerată de un clujean care nu înțelegea cum un așezământ din capitala Ardealului său poate purta numele palatului vienez în care s-a hotărât sfârtecarea Ardealului. Nume redobândit în… democrație. Probabil ca simbol și neuitare a aservirii noastre perpetue?!) Unde, sub îndrumarea antrenorilor Martha și Bela Karoly, se pregătea pentru ca, la Europenele de la Praga, să confirme că succesul românesc la Montreal ’76 a fost doar începutul…
… Cum la Deva se pregătea inaugurarea Sălii Sporturilor, cum în țară se înmulțeau acțiunile de solidaritate și refacere după nenorocirea de la 4 martie, cum la Deva mai viețuiau niște pasionați, entuziaști iubitori și profesioniști ai sportului, precum Viorel Jianu, fie-i țărâna ușoară, pe atunci conducătorul executiv al mișcării sportive hunedorene, și cronicarul sportiv al ziarului județean…
… Care au luat drumul Feleacului…
… La întoarcere, aveau promisiunea lui Bela Karoly că lotul va părăsi pentru o zi cantonamentul și va participa la inaugurarea sălii noastre. Cu titlu de solidarizare și atașament față de sinistrații de la 4 martie… Iar avancronica din ziar se intitula „Nadia la Deva!”.
… A fost o seară cum nu a mai fost și nu va mai fi!… Mii de oameni rămași în afara noii săli, aproape 2000 înghesuiți înăuntru, au urmărit cu nerăbdare meciul de handbal feminin dintre multipla campioană națională Universitatea Timișoara și tânăra formație hunedoreană Constructorul. Aplauze entuziaste au fost adresate marilor campioane Lidia Stan, Nadire Ibadula-Luțaș, Terezia Popa, Doina Cojocaru, celorlalte sportive antrenate de legendarul… în viață Constantin Lache. Dar au avut satisfacția de a aprecia replica dârză a tinerelor hanbaliste hunedorene, divizionare B, locul 2, pregătite de tânărul pe atunci, azi eternul Ioan Mătăsaru… Apoi, regretatul Liviu Oros, în maniera-i consacrată, însă topit de emoții, a prezentat programul gimnastelor la bârnă, sol și paralele, iar ferestele noii săli vibrau la ropotele ce însoțeau evoluției Nadiei, Teodorei Ungureanu, Marilenei Neacșu, Gabrielei Gheorghiu, Cristinei Itu și Emiliei Eberley.
…În 1978, în aprilie, sus, în sala de sport a Liceului de Construcții, au început antrenamentele Lotului Olimpic de gimnastică al României…
…Apoi s-a ridicat… Campusul Gimnasticii. Școală, liceu, sală de pregătire, săli de clasă pe ateliere-aparate, cămine, cantina… Totul în timp record! Sub conducerea la nivel înalt a primului ministru Ilie Verdeț, la care a intervenit direct Bela Karoly, și care a avut aprobarea lui Ceaușescu. Iar răspunderea locală directă a revenit secretarului 2 al județenei de partid Mircea Lucaciu și prim-vicepreședintelui Consiliului popular județean, Stelian Popescu… Ceea ce ar reclama o revizuire a înscrisului de pe placa memorială prinsă pe frontonul școli, privind ctitorul!
… O vreme s-a chemat „Lotul de la Deva”!
… Și aici se venea ca la Mecca… Din Anglia, SUA, Japonia, Africa, din Slovenia… Să vadă Miracolul…
… Am avut șansa să fiu contemporanul acelui Miracol… Ba, chiar mai mult decât simplu contemporan…
… După plecarea soţilor Karoly, imediat după revelionul 1981, în America, golul tehnic, moral şi psihologic, ca să nu mai vorbim de efectul politc şi de imagine, trebuia umplut rapid! În acest cadru a ajuns Octavian Belu la Deva. Dar nu… şef. Şefii săi vremelnici, meteorici, unii chiar nevolnici, veneau şi plecau ca trenurile… A fost, o vreme, şi Anastasia Albu. Cea care, în mai 1977, a lăsat-o pe Nadia Comăneci fără 4 medalii de aur, cucerite la europenele de la Praga. Unde ea a comentat pentru TVR. Nu mai ţin minte ce pedeapsă ispăşea Cristian Ţopescu, că mereu era scos de pe post, şi cucoana asta transmitea de acolo că Nadia este sabotată de arbitraje, Ceauşescu s-a supărat rău şi i-a zis lui Verdeţ să retragă echipa din competiţie… După aceea s-a aflat că marea noastră campioană primise deja 4 note de 10, dar doamna Albu n-a păţit nimic. Dimpotrivă. A ajuns coordonatoarea lotului de la Deva. Vreo lună… S-a mai aflat pe aici şi doamna Stoica, soţia secretarului general al FRG, actualmente preşedinte. Abia prin 1982 au venit Maria Cosma şi Adrian Goreac, Leon Cosma, coregraf. Dar soţii Cosma au rămas şi ei în R.F. a Germaniei, cum se numea atunci. Au mai venit Adrian Stan, mulți ani coordonatorul şi organizatorul gimnasticii în Anglia, şi coregraful Valer Puia…
Aşadar, cvartetul Goreac-Stan-Belu-Puia a asigurat încheierea Campionatului Mondial de la Budapesta, 1983, cu intonarea Imnului României, pentru medalia de aur cucerită de Katy Szabo la sol, pe melodia ceardaşului local, şi primul titlu olimpic pe echipe, în 1984, la Los Angeles! De-atunci, până la Bejing-2008, ultima, a Sandrei Izbașa, toate medaliile cucerite de românce la sol au, pe revers dacă vreți, semnătura coregrafului Valer Puia…
…Moştenitor de înaltă şcoală de gimnastică, dar şi de greutăţi şi obstacole, de criză cauzată de secarea treptată, dar păguboasă a bazinului de selecţie, de tracasări şi hărţuieli murdare ale presei, incitată de diverse ratate şi mame neconsolate, înfruntând şi ostilitatea oficialilor diriguitori ai sportului, ca-n 1994, când lotul a trecut şi printr-o grevă… Octavian Belu s-a ridicat peste toate mizeriile şi, împreună cu Mariana Bitang, din 1992, anul cel mai greu din istoria gimnasticii, cu mondiale, europene şi Olimpiadă, la Barcelona, în decurs de şapte luni, au înălţat gimnastica românească deasupra lumii sportive.
… Și cum nu era de-ajuns tracasarea bucureșteană, s-au găsit și binevoitori locali să pună umărul la demolarea Cetățuii Gimnasticii de la poalele Cetății. Sub pretextul unei comasări a unităţilor sportive şcolare, comasare inventată tot de un ministru trecător, dar orgolios să-l ţină lumea minte, se putea distruge şi bruma de sport ce mai pâlpâia ofticos prin câteva şcoli. Sigur, misiunea terminării cu desăvârşire a sportului hunedorean, pentru a le fi mai uşor diriguitorilor politici şi vremelnici ai judeţului, care scăpau astfel de o problemă delicată, era mai facilă fără prezenţa lotului olimpic, implicit a lui Octavian Belu şi Marianei Bitang. Iar faptul a fost repede şi eficient exploatat…
… Noroc cu opoziția dârză a unor oameni responsabili. Precum Valer Puia, care a avut tăria să-și sacrifice profesia pentru a stopa lucrătura de partid (PDL)! Altfel, unde se retrăgea lotul improvizat și eșuat înainte de JO de la Rio?! Iar antrenorul Nicolae Forminte încearcă să țină în palme cartoful fiebinte pe care i l-a pasat președintele FRG, Adrian Stoica, cartof preluat de la cuplul Belu-Bitang. Pentru a scăpa el de răspunderea topirii gimnastici feminine românești. Care, culmea ironiei, acum, când nu mai este stâpâna lumii, primește organizarea unui Campionat European! Cât a fost în strălucirea reflectoarelor, nu a avut nici măcar sală pentru așa ceva. Acum avem sala, la Cluj. Și, pentru România va concura Cătălina Ponor… Supraviețuitorea din legenda „A fost odată gimnastica”…
… Istoria de glorie a gimnasticii românești s-a scris, 30 de ani, la Deva! După Deva, a urmat căderea…
…Şi vă rog pe Dumneavoastră, stimaţi conducători ai oraşului, ai judeţulului, ai învăţământului, ai Colegiului, daţi un nume propriu al Şcolii! Fie Octavian Belu, fie Mihai Bănulescu, fie Nadia Comăneci, fie Daniela Silivaş, fie Ekaterina Szabo, fie Gina Gogean! Fie oricum, numai să nu mai… fie plăcuţa aceea mincinoasă pe frontonul şcolii!… Mincinoasă, pentru că singurul ctitor al „Şcolii de gimnastică din Deva”, ca metaforă, nu clădirea în sine, care, oricum, exista, a fost regimul care ştia că sportul aduce glorie şi prestigiu Ţării. Și, în consecinţă, investea în dezvoltarea sportului… Iar „şcoala” nu e ctitorie privată!…
OLIMPIADA ROMÂNIEI… ȘI A EKATERINEI SZABO
România, locul 2 pe Națiuni, la Los Angeles, în 1984! Olimpiadele din 1980 și 1984 au cronicizat virusarea spiritului olimpic de către factorul politic. După atentatele de la Munchen, tot imixtiune politică în treburi de pace olimpică, SUA și acoliții au boicotat JO de la Moscova. În replică, nu au participat la Los Angeles URSS, RDG, alte membre al lagărului socialist. România, da! Un afront?! Da! Însă în istorie rămâne că în 1984 România a fost a doua Națiune după SUA, la Jocurile Olimpice. Și a fost și Olimpiada marii gimnaste Katy Szabo- aur cu echipa, la sol, sărituri, bârnă, dar la individual compus a fost scoasă câștigătoare Mary Lou Retton, americanca lui… Bela. Și a arbitrelor. Care la individual nu a luat nimic…Au fost cucerite 16 medalii de aur- Doina Melinte, Maricica Puică, Anișoara Cușmir-Stanciu, Ivan Patzaichin, Nicu Vlad, Ion Draica, Simona Păuca…
LA SEUL-TOT POLITICA, BAT-O VINA!
Invizibilă în România, Olimpiada de la Seul (1988) a trecut aproape necunoscută. Destul de redusă numeric, doar 62 de sportivi, echipa olimpică a României a venit totuși pe locul 8, cu 24 de medalii. Din ce mi-a povestit nea Aurel C. Neagu, redactorul șef al ziarului Sportul, de amiciția căruia eram chiar mândru, fie-i țărâna ușoară, politicul a afectat din nou JO, prin participarea redusă, dar nu s-a ajuns la boicot, din fericire. După aventura din Los Angeles, când Nea Aurică era să fie chemat acasă pentru că relatările sale o glorificau prea mult pe Katy Szabo, și o aruncau în umbră pe Nadia, absentă atunci, dar salvat prin rămânerea în America a subalternului său Vladimir Moraru, Aurel C. Neagu avea să trăiască umilința de a nu ști cum să ascundă ziarele Sportul care ajungeau la hotelul din Seul. Tocmai eram în plină criză a presei; se făcea, chipurile, economie de… păduri, și Sportul apărea în formatul specific tabloid, mic și pricăjit. Dar mi-a povestit și cât de formidabilă a fost Daniela Silivaș, cu trei medalii de aur-paralele, bârnă și sol și una de argint la individual compus… Și de Paula Iovan- aur la 3000 metri. Iar eu i-am povestit despre “eroii” de după… rămânerea lui Bela în SUA, care-și revendicau descoperirea Danielei. Și veneau la redacție, la colegi de-ai mei să le povestească ce și cum; unii scriau ca și când ar fi descoperit America, alții nu… Cert este că Daniela avea cam șase ani când o elevă a Liceului Pedagogic Deva, practicantă, a remarcat…flexibilitatea fetiței și într-o zi a luat-o de mânuță și a dus-o la sala de sport, unde, de la prima întâlnire, Bela a pus-o să pășească pe o bârnă joasă, la nivelul solului…Că de-aici au lucrat cu ea alții e firesc, era în caietul lor de sarcini! Dar nu o descoperiseră niciunul dintre cei ce pretindeau reportaje eroice…
GINA GOGEAN, “DEVEANCA”, ȘI LAVINIA MILOȘOVICI…
La Barcelona (1992) și Atlanta (1996) începe urcușul și consacrarea gimnastelor Lavinia Miloșovici- aur la sărituri și sol, și Gina Gogean, deveancă de-atunci, argint cu echipa, dar care va lua argintul în Atlanta, la individual compus, la Olimpiada centenară! Care, firesc, trebuia să se țină la Atena, dar orgoliile americanilor bat tradiția și bunul simț. La Atlanta au strălucit și Laura Badea și Simona Amânar-la sărituri. Gabriela Szabo a venit a doua la 1500 metri și s-a mulțumit cu argintul. Ca și Simona la sol… Erau în SUA, la centenarul Jocurilor inventate de greci, dar caimacul îl ia America, că întotdeauna…
ANDREEA ȘI NUROFENUL…
Ultima Olimpiadă a mileniului trecut, de la Sydney, a fost una reușită și favorabilă României- locul 11 cu 26 de medalii. Dintre care un podium complet pentru gimnastica românească- la individual compus, caz unic!, până la descalificarea Andreei Răducan.( Pe care podium se afla și Maria Olaru, viitoare autoare de amintiri. Triste). Pentru Nurofenul administrat (concura având guturai), de un prieten al cronicarului, care nu știa că gomenolul ăla e pe lista cu interzise. Așa că vreo doi ani am fost tot mânios pe dr. Ioachim Oană. Dar mai mult pe șeful COSR, Ion Țiriac. Mai catolic decât… CIO, a cerut descalificarea acestei mari sportive. La Sydney au mai cucerit aur și Gabriela Szabo, la 5000 metri, Mihai Covaliu la sabie, Marius Urzică la cal cu mânere, Diana Mocanu la 100 și 200 m.spate și alții…
ÎNCEPE DECLINUL…
După Atena-2004- în sfârșit a venit rândul Atenei!-, unde delegația României a fost la înălțime, a început căderea din Olimp! Am dominat din nou întrecerile de gimnastică, unde s-a detașat Cătălina Ponor, cu aur la bârnă și sol, și cu echipa, secondată de Monica Roșu-aur la sărituri. A fost și un final fericit pentru Camelia Potec, cu medalie de aur la 200 metri liber. Dar a fost, scurtă vreme, o fericire și pentru sportul hunedorean. Pentru prima dată, o atletă hunedoreană, Maria Cioncan, și antrenorul ei, Ștefan Beregszaszy, reușesc să cucerească o medalie de bronz (1500 metri)! Din păcate, tot prin Grecia s-a încheiat tragic și cariera atletei cu binemeritat bust în Hunedoara, și nu numai…
Declinul gimnasticii, al sportului românesc de fapt, a început la Beiging în 2008 și s-a consolidat la Londra în 2012, iar în 2016, la Rio, s-a… perfecționat. Cu suspendări pentru droguri, necalificarea gimnasticii, dar și slaba reprezentare la alte discipline, mai puțin handbalul feminin, marea speranță albă a anului!!
Cântecul lebedei s-a auzit la Beiging- aur pentru Constantina Diță, maraton, Sandra Izbașa-sol, Alina Dumitru-judo și canotoarele G. Andrunache și V. Susanu. Aurul s-a redus la jumătate la Londra, doar Izbașa, la sărituri și Alin Moldoveanu, la tir cu aer comprimat 10 metri!
De-atunci, toată România aștepta o zgâlțâitură zdravănă a factorilor care organizează și conduc mișcarea sportivă a țării, dar nimic! Mișcarea are loc doar în… cădere. Către o nemișcare totală. “Factorii”, parcă nu prea există; mai exact nu sunt competenți, dacă ne gândim la următorul fapt. Cel mai autorizat viitor lider al COSR, Octavian Bellu, a fost pur și simplu faultat să nu ajungă în post! Prin manipulări politicianiste a fost instalat un mai mult activist decât olimpic… Venit din rugby. Care rugby nici el nu mai ce a fost… Sigur, a mai fost președinte al COSR și ex-rugbistul Octavian Morariu. Dar venea din Franța. Cu o încărcătură de performanțe, educație, instruire și ținută… Adevărat lider! Și hainele stăteau pe el ca pe un domn! Iar forțarea unei reprezentări cât mai bune la Rio a dus și la mijloace interzise, precum dopingul… Așa că niște ambarcațiuni din vechile flote de canotaj, caiac-kanoe, care se întorceau mereu încărcate cu medalii de la olimpiade, au rămas legate la mal… Iar la COSR și departamentul guvernamental, sau ce-o fi, că și astea se schimbă la fiecare schimbare de putere, plătit pentru a face populației educație fizică și sport, se așterne…praful! Altul decât prafurile dopante…
Câțiva supraviețuitori, amintiri dintr-o frumoasă poveste au fost la Rio! Inclusiv Naționala feminină de handbal, în frunte cu lidera ei mondială- Cristina Neagu. Cam degeaba. două victorii și 44 de goluri ale Cristinei… Iar Cătălina Ponor a purtat Drapelul Tricolor cu demnitatea unei mari campioane! Nevirusată politic, precum conducerea sportului autohton.
* * * *
De mult timp, de prea multă vreme şi-n diferite vremuri, şi din diferite motive sau cauze se amestecă factorul politic în sport! Fapt aproape odios, fiindcă nu este doar mişel şi… nesportiv. Dacă ar fi doar nesportiv mai treacă-meargă. Dar, a folosi sportul, performanţa, performerii, idolii, eroii, cluburi şi echipe, culorile, numele şi renumele, simbolurile şi principiile olimpice, olimpismul în scopuri propagandistice, politice, ca agent de imagine şi reprezentare, în folosul partidului sau persoanei, liderului, nu mai e doar… treacă-meargă! Ci, mârşăvie!
Ar fi o nebunie să mă apuc să ilustrez enunţul anterior cu fapte. Pot însă reamintesc că în istoria sportului factorul politic a interferat și otrăvit inclusiv Olimpismul! În anii olimpici 1980 şi 1984! Când SUA, urmate de o bună parte a Occidentului „democratic” au boicotat Olimpiada moscovită, pe motivul invadării Afganistanului de către URSS. În replică, patru ani mai târziu, la Los Angeles, „lagărul comunist” a boicotat Olipiada americană. Mai puţin România! Care, în anii 80 era o speranţă a Occidentului, dar şi a românilor din interior, că vom fi veriga slabă a lanţului ce lega „lagărul” de Kremlin! Nu a fost să fie… Cele două Olimpiade stau mărturie monstruozității politice de denaturare a principiilor olimpice!
Mult mai… smart, mai omenesc şi cu adevărat olimpic s-a procedat în timpul Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Lillehammer (1994), Norvegia. Când, la insistenţele preşedintelui CIO, Juan Antonio Samaranch (între 1980 şi 2001), pe durata Jocurilor… armele au tăcut! Adică s-a întrerupt războiul din Balcani, atât în spirit olimpic, cât şi ca omagiu la împlinirea a 10 ani de la Olimpiada de Iarnă, de la Sarajevo-1984, Iugoslavia!
Tot ca fapt pozitiv menit ca sportul să se ridice deasupra diferenţelor ideologico-politice între sisteme şi orânduiri de stat trebuie menţionată şi contribuţia celui mai reprezentativ, mai activ şi reliefat român în forumul olimpic mondial, Alexandru Şiperco! Care a rezolvat cu o teorie proprie conflictul dintre sportul profesionist din Occident şi cel amator din comunism, introducând formula „sport asistat”! Care permitea şi statelor din Est să… asiste financiar pregătirea şi susţinerea materială a performerilor. Adică sportul să fie plătit… la vedere!
În acelaşi spirit olimpic ar fi de bun-simţ ca diverşi analişti politici şi jurnalişti nu prea ştiutori de carte, dar mari luptători „anticomuniști”, doar din gură, să mai tacă! Teoriei conform căreia în comunism sportul s-a dezvoltat ca politică de stat, propagandistică şi de imagine, menită să atragă atenţia asupra ţărilor respective şi orânduirii care le guvernează i se opune topul de la Rio: SUA-116 medalii (46 de aur), Marea Britanie 66 (27), China 70 (26), Rusia 53 (19), Germania 41(17)…
În ceea ce privește căderea României la JO 2016, mai aproape de adevăr este starea jalnică a bazei materiale, financiare, de masă, de selecţie şi pregătire a sportivilor români, a loturilor diverselor discipline, a cadrelor tehnice, specialiştilor şi antrenorilor! Iar Olimpiadele de la Beijing, Londra și Rio demonstrează căderea din ultimii 12 ani a valorii sportului românesc până la nivelul din 1952- o singură medalie de aur! 60 de ani pentru întoarcerea la începutul urcușului!!! Ceea ce evidențiază cu prisosinţă că România sportivă aparţine trecutului! În timp ce în mari puteri ale lumii, America, Germania, Anglia, de-o vreme și-n Africa, sportul se dezvoltă cu antrenori români, sportivii români s-au comportat precum s-a exprimat o proastă comentatoare româncă de la Eurosport: au fost catapultaţi în jos! Catapulta aruncă de obicei în sus! Numai la români, în jos! Inclusiv… jurnalişti. La aşa sport, aşa jurnalişti… Ca lumea să înţeleagă că, vezi Doamne, nu puterea… rotativă, mă rog, alternativă și cum vreți, oricum indolentă în privința programelor de țară, nu ea ar fi de vină că de sport nu se mai ocupă nimeni. Chiar dacă există organisme- COSR, minister, departament, compartiment, miniștri, secretari de stat, după cum voiau mușchii premierului în exercițiu la momentul… său, șefi peste șefi, federații, Academie de Sport, persoane cu funcţii bine plătite, reglementări privind stimularea financiară generoasă a medaliaților și performerilor- nu mai există antrenori, sportivi de valoare, baze sportive. Avem stadioane de vis dar nu mai avem echipe de fotbal, peste hangarele flotilelor de la Snagov s-au construit cârciumi și bordeluri, mă rog, cluburi de noapte, și au dispărut cluburile de canotaj, kaiac-canoe…
Dar şi structurile acelea sunt concepute și subordonate politic. Și atunci cum s-o fi refuzat Doina Melinte, pe când era șefa sportului, înainte de Londra 2012, pe şefa ANST, Carmen Tocală, care i-a cerut să transfere banii de la sport în alt
sector, recte la tineret?! Şi s-a scurs un ciclu olimpic cu bani mai puţini fiindcă cineva nu era dispus să-şi piardă jobul bine plătit… Cum să nu mânărească Gabriela Szabo, ca ministru al Sportului, alegerea președintelui COSR, în favoarea lui Alin Petrache, ca nu cumva să-și supere premierul care s-a gândit că ne rupe gura cu numirea unei foste campioane olimpice la cârma noului minister din guvernul Ponta. Doar nu era să-l supere… Și nimeni nu o întreabă ce au făcut atleții din ciclul olimpic condus de ea și soțul ei, Zsolt Gyongyossy, ca antrenor federal responsabil cu împărțirea banilor către cantonamentele din străinătate ale atletelor de la fond și semi-fond, care nici nu prea sunt… A căzut, bine merci, președinte la FC Voluntari… Şi câţi de-ăştia au trecut, fără să lase o urmă în dezvoltarea mişcării sportive, pe la resortul guvernamental de sport? Ba da ! Au lăsat: prăpastie, arsură! Inclusiv dragul nostru Octavian Belu, care a demisionat din funcția de secretar de stat, în guvernul Tăriceanu, când şi-a dat seama că amestecul politicului în sport este dăunător! Iar, rezultatul acestui amestec este locul 47 și o singură medalie de aur, la Jocurile Olimpice de la Rio 2016! Căderea, în ultimele trei cicluri olimpice, a fost matematică, prin înjumătățire: Atena- 8 medalii de aur, Beijing- 4, Londra-2, Rio -1!
Criticaţi politica! A învins Olimpismul. Dar și corupția îl roade. Chiar din interior! Ce principii olimpice poate apăra un președinte de Comitet Olimpic European, Patrick Hickey, care vindea bilete la negru, la Rio…
Revenirea în 2020 la Tokyo s-a amânat din cauza unei pandemii mondiale, mai mult mediatizată decât devastatoare, dar amânarea ar putea fi favorabilă sportului românesc, dacă ar beneficia de un… cap mare în domeniu. Însă capetele luminate sunt și ele pe cale de dispariție, se pot număra câte mai sunt, dar nu-și pun mintea cu politica, iar sportul e condus tot de politicieni, nu de oameni de sport! Tot mai rari și aceștia.
Zilele acestea vor confirma! La Tokyo, în 2021, la cea mai tristă Olimpiadă- Olimpiada fără public, fără bucurie, la care unii vor să schimbe culoarea inelului roșu în roz…
