Din 2019 se lucrează la şoseaua din munţi spre Vadu Dobrii, unul dintre cele mai izolate sate din judeţul Hunedoara.
Drumul de circa 13 kilometri din Ţinutul Pădurenilor porneşte de la intrarea în satul Cernişoara Florese (aflat la circa 30 de kilometri de Hunedoara) şi urcă prin pădure, până la Vârful Muncelu (1.140 de metri), aflat la circa trei kilometri de satul din Munţii Poiana Ruscă.
În doi ani de când se află în şantier, lucrările la noua şosea au avansat într-un ritm lent. Alunecările de teren frecvente au contribuit şi ele la întârzierile de pe şantier, însă muncitorii speră că acest drum va fi finalizat în acest an. Versanţii de pe marginea drumului au fost excavaţi în unele locuri, pentru a se procesa piatra folosită la terasamentul noii şosele.
Construcţia noii şosele a fost estimată la peste şase milioane de lei, din fonduri accesate de Primăria Bunila prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală. Investiţia nu va rezolva problemele celor mai puţin de 10 localnici rămaşi în Vadu Dobrii, cel mai izolat sat din regiunea Hunedoarei, deoarece viitoarea şosea va ajunge până la circa trei kilometri de sat. În zona Vârfului Muncelu se intersectează cu Drumul Judeţean 687E Bunlia – Vadu Dobrii, care este impracticabil cu autoturismele. Autorităţile judeţene anunţă nu au fonduri pentru repararea drumului judeţean, pe ultimii trei kilometri, astfel că mulţi dintre şoferii care aleg să folosească acest drum nu vor putea ajunge în Vadu Dobrii.
Satul Vadu Dobrii, aflat la 60 de kilometri de Hunedoara, se numără printre cele mai izolate aşezări din judeţ, deşi în trecut era o localitate prosperă, învecinată unor mine de fier şi apoi unei unităţi militare antiaeriene. Până la începutul celui De-al Doilea Război Mondial, Vadu Dobrii avea o populaţie de circa 250 de locuitori, iar mai multe drumuri legau satul aflat la peste 1.100 de metri altitudine de celelalte cătune din Ţinutul Pădurenilor. Cu timpul, aşezarea s-a depopulat, iar drumurile înghiţite de pădure au devenit însă aproape impracticabile. Vadu Dobrii a rămas aproape izolat de restul satelor din zonă, iar în prezent mai puţin de 10 oameni locuiesc permanent aici.
