Vă rog pe cei gata să săriţi să mă combateţi să aveţi răbdarea să parcurgeţi şi să înţelegeţi acest text. Să-l înţelegeţi cu mintea, raţional adică, chiar dacă Micul Prinţ ne spune că nu cu mintea, ci cu inima trebuie să cauţi.
Nu am nimic cu hypermarketurile. Nu mă bântuie nici gânduri egalitariste, nici antiglobalizare, nici nu ridic buticurile în slăvi. Nu am nimic nici cu ideea de a deschide un hypermarket la parterul unui hotel, fie el şi ultracentral – accept că mega-construcţiile ceauşiste pot deveni nerentabile şi oamenii încearcă cumva să valorifice spaţiile excedentare – în acest caz, cel de la Hotel Deva. Foarte bine şi că se crează locuri de muncă.
Ce nu accept însă este bătaia de joc la adresa unui întreg oraş, pe principiul cunoscut al societăţii româneşti – lasă că merge şi aşa! Cu corolarul cinic că România este ţara tuturor posibilităţilor. Nu ştiu dacă patronii Profi şi-ar face vreo casă care să arate în halul în care arată proaspăt-interzisul hypermarket devean. Ca un magazin sătesc, cu uşi de plastic sau care în orice caz aşa arată, fără vreo legătură arhitectonică şi estetică cu o clădire emblematică a Devei, aflată în plin centru al oraşului, un punct nodal aş spune, de unde se deschid toate arterele de intrare spre centrul vechi.
Estetică, spuneţi? Ce contează că un arhitect care se respectă ar fi avut grijă ca amenajarea hypermarketului (rectific, a magazinului sătesc) să se integreze estetic perfect cu stilul hotelului încă în funcţiune şi cu cel ambiental, fără disonanţe? Vă spun eu – nu contează!
Estetică? Mofturi intelectualiste, noi suntem români, ne doare fix în pix de estetică. Cu nivelul din ce în ce mai redus de educaţie, noi nu de esteţi avem nevoie, ci de şmecheri, cocalari şi alte specimene perfect adaptate epocii de aur pe care o traversăm. Românul e adaptabil din fire – ce-i dai, cu aia se mulţumeşte, mai ales dacă nu se pricepe. Până să se construiască noua piaţă – pe care nu o dată rudele mele din Bucureşti au admirat-o, spunând că la ei nu găsesc o asemenea construcţie civilizată – ne-am mulţumit şi cu improvizaţia acoperită cu plastic şi plină de mizerie. După ce s-a făcut alta nouă, ehei, da, deci uite, se poate şi la noi, vedeţi ce piaţă modernă avem etc. etc. Fără specialişti care să educe, gustul mulţimii nu este infailibil, ba chiar dimpotrivă, am putea spune. Cu timpul, se poate ajunge la masa critică minimă de populaţie educată, dar din nou risc să afirm că la noi nu e cazul, ba mă tem chiar că direcţia este inversă, spre pervertirea gustului mulţimii prin recursul la veleitarism şi sfertodocţie.
Văd că acest lanţ de magazine, Profi, a fost fondat prin Belgia. Mă îndoiesc că prin Liège, Gent sau Brugges cei de la Profi ar fi îndrăznit să conceapă un magazin în felul în care au făcut-o în centrul Devei. Cred că au lăsat design-ul exterior (pretenţios spus design în acest context, dar nu am alt cuvânt la îndemână) pe mâna portarului, care a făcut şi el ce-a putut, că specialiştii români sunt peste hotare – în Belgia, de exemplu. Iar panourile publicitare întinse pe frontispiciul hotelului sunt stridente – ca să mă exprim elegant… (Mi se şopteşte din public – deplorabile. Accept.) Pentru comparaţie, uitaţi-vă cât de grijulii sunt cei de la McDonals’s cu modul în care-şi proiectează restaurantele. E acolo mult respect pentru comunităţi şi estetica localităţilor!
Dar nu-i nimic. Merge şi aşa. Personal, sper ca interdicţia primăriei Deva să meargă până la a solicita regândirea esteticii exterioare a magazinului sătesc încă nedeschis la parterul hotelului Deva!
Nu de alta, dar nu am ajuns toţi imbecilizaţi de amatorism.
