Publicul consumator de presă din Deva, spre exemplu, nu este decât foarte puţin interesat de locurile de joacă pentru copii sau de preţul apei curente din Lugoj, Cluj sau Timişoara, dar este foarte interesat de aceleaşi aspecte la nivelul propriului oraş. Devenii sunt colateral interesaţi de alegerile din Huedin sau Caransebeş, dar sunt foarte interesaţi de alegerile din Deva, ba chiar şi de cele din Hunedoara şi Petroşani, localităţi aflate în acelaşi judeţ. Aici se impune însă o nuanţă – interesul pentru evenimente din acelaşi judeţ este, similar, foarte diferit, de aceea unele subdiviziuni teritoriale dezvoltă presă proprie, pentru a compensa acest deficit. Am vorbit anterior de specificitatea mare a Văii Jiului, zonă în care presa care apare în reşedinţa judeţului Hunedoara, Deva, nu are audienţă suficientă şi este compensată prin ziare/posturi de radio şi TV din oraşele Văii Jiului.
Organizarea postdecembristă a României nu a suferit modificări. Regiunile istorice nu au devenit în vreun fel “responsabilizate” prin transfer de decizie politică. Regiunile de dezvoltare apărute din 1998 aveau scopuri pur economice.
Deciziile care afectau populația se iau fie de guvernul central din București, fie de consiliile județene sau de primăriile de localități. Decizia politică implică, economic, alocarea de fonduri sau atragerea de fonduri, iar problemele tranziției românești (perioadă orientativă, începută în 1990, dar a cărei durată este greu de estimat, considerându-se încheiată o dată cu intrarea țării în Uniunea Europeană) erau legate în principal de restructurarea economică, locurile de muncă și implicit veniturile populației – deci de bani. Banii erau alocați – și sunt încă – prin bugetul național către bugetele din teritoriu, adică cele existente la nivel de județ, structura administrativă de bază a României. Instituțiile din teritoriu ale ministerelor – direcții, agenții, etc. – se regăseau tot în județe, mai precis în reședințele de județ (cu foarte puține excepții).
Vom face trimitere la un film artistic foarte cunoscut – Toţi oamenii preşedintelui. Relatând despre scandalul Watergate, reporterii Bob Woodward şi Carl Bernstein de la ziarul Washigton Post, ajunşi în impas, sunt sfătuiţi de sursa Deep Throat să caute firul financiar al afacerii, utilizând expresia follow the money – urmărește banii... Vom extrapola acest raţionament, pe care deja l-a expus anterior, la modul de receptare a presei. Soarta oamenilor este determinată de decizia politică şi/sau economică, prin alocarea de fonduri. Cum afirmam anterior, guvernul central sau forurile de decizie locale sunt cele care decid din acest punct de vedere, al alocării fondurilor. Atenţia publicului cititor/ascultător/privitor este deci tributară informaţiei provenite de la sursele care sunt de natură să-i influenţeze major existenţa – adică exact guvern, consiliu judeţean, primărie. Informaţia legată de deciziile politice sunt de foarte mare interes, iar deciziile politice se iau la Bucureşti, iar în teritoriu, la nivelul reşedinţelor de judeţ.
Putem afirma deci fără teama de a greşi că presa centrală şi presa locală ocupă poziţii consolidate în preferinţele publicului (chiar şi în media online). Fără îndoială oraşe mari, care dau tonul în multe aspecte ale vieţii, Cluj, Timişoara sau Iaşi nu sunt totuşi şi reşedinţe administrative decât pentru propriile judeţe, nu au rol de capitale regionale decât la modul simbolic. La Cluj nu mai există o Dietă care să ia decizii pentru o regiune numită Transilvania, Moldova depinde de Bucureşti în măsură mult mai mare decât depinde de Iaşi, iar bănia Craiovei nu are nici o relevanţă administrativă. Cu mare atractivitate economică pentru tineri din mediul rural sau din oraşele mici şi medii ale ţării, localităţile cu statut de oraşe mari nu au putere de decizie regională. Nu pot decide politic peste frontierele judeţelor ale căror reşedinţe eventual sunt şi nici nu pot dispune alocarea de bani. Circumscripţiile electorale sunt suprapuse peste judeţe – încă un element esenţial care polarizează interesul publicului.
Spre deosebire de România, Germania are ziare regionale puternice, cum ar fi Frankfurter Allgemeine Zeitung sau Süddeutsche Zeitung, dar Germania are landuri cu guvern local, de la care emană deciziile politice şi economice. La fel se prezintă situaţia şi în Franţa, unde există presă regională puternică, dar tocmai pentru că (deşi păstrează departamentul ca unitate administrativă oarecum similară judeţului românesc) Franţa are şi regiuni administra
Este interesant de remarcat faptul că Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune au menţinut staţiile locale. Studiile de audienţă nu iau practic în considerare audienţele staţiilor TV regionale TVR Cluj, Timişoara, Craiova, Iaşi sau Târgu-Mureş – acestea funcţionează ca staţii locale şi nu sunt vizionate decât accidental de public din regiunile cărora teoretic li se adresează, pe de o parte pentru că aceştia nu-şi regăsesc în programe problematica specifică, pe de alta pentru motivele deja detaliate, legate de inexistenţa regiunii administrative care să se suprapună peste regiunea-ţintă a staţiei TV respective. Dacă ele ar fi nevoite să se susţină financiar singure, fără subvenţii şi abonamente, ar intra în faliment.
Cam la fel stau lucrurile şi cu staţiile de radio regionale publice, care au de înfruntat o concurenţă nemiloasă, atât a staţiilor locale cât şi pe cea a staţiilor centrale cu inserţii locale de program. Atât la televiziune cât şi la radio, doar anumite programe, cu caracter generalist – să spunem folclorul – au o audienţă cât de cât semnificativă.
