Revoluţia transmisă în direct la televizor este brevet românesc. Suntem pe cale să mai brevetăm ceva: Revoluţia continuă. Este evident că ceea ce am început în 1989 nu am terminat încă. Şi asta din cauză că nu am început bine atunci. Din capul locului, nu ne-am priceput să facem o revoluţie de catifea, aşa ca toată lumea civilizată din blocul socialist. La noi a fost un transfer de putere blestemat, pătat cu sânge nevinovat. Cei pe care Ceauşescu îi ţinea la respect ca şi chiriaşi în vilele de protocol au ucis numai ca să devină proprietari în ele. Descătuşarea a adus libertate şi sărăcie pentru cei mulţi şi drept de furt şi îmbuibare pentru iniţiaţi. Adică, exact profilul unei democraţii originale aşa cum bine a definit-o gura ce o luase pe dinaintea lui Ion Iliescu.
A apărut o specie nouă, un bulgăre mic, o tumoretă, care a început să se durige, să crească din 22 decembrie 1989, amestecând în avalanşă patroni, moguli, nomenclaturişti, contrabandişti, securişti reformaţi, vameşi, manageri, politicieni, generali de tot felul, magistraţi, interlopi, într-un cuvânt protagoniştii jafului perpetuum mobile care, iată, se întinde în timp deja aproape cât mandatul micului dictator împuşcat la zid. Noua dictatură, a banului corupt şi corupător, a crescut treptat, discret la început, neîngrădită mai apoi, ca un cancer, hrănindu-se din bunurile, progresul şi dezvoltarea unei societăţi ce-i drept mai libere, dar naivă şi nepregătită să-şi apere drepturile cu adevărat importante.
Sunt 24 de ani de când primii români au fost ucişi în 1989 şi n-am ajuns încă la România mult visată. Compromisul primordial al Doamnei cu balanţa, care a îngropat dosarul sângeros al Revoluţiei, a dat startul noii ordini cu iz venal din România. Dezgheţul Justiţiei din ultimele luni nu face decât să ne dezvăluie amploarea şi forţa putregaiului cu care coabităm. Faptul că până şi parlamentarii României cu prisosinţă au ajuns să aibă reflexele unei şleahte de hoţi dă semnalul că s-a atins masa critică de la care este periculos să nu faci curăţenie.
România este în clipa de faţă în balans. Dacă 2014 nu va veni cu o acţiune de tip „cu mâinile curate”, ca la italieni în 1990, ieşim cu totul din schemele democratice care ne păstrează ca stat membru al UE. Mai avem, vorba unui prieten pesedist, varianta unei dictaturi ca să facem ordine. Înainte de asta mai trebuie doar să stabilim, democratic, cine să fie la putere înainte de a dezlega prigoana.
Stimaţi politicieni, vă băgaţi?
