(continuare)
Săptămâna trecută, după aproape trei ani de insistenţe ale doameni Maria Dâmbean, mama Loredanei, Tribunalul Hunedoara a decis redeschiderea dosarului şi cercetarea „in rem” a împrejurărilor în care s-a stins tânăra juristă.
Situaţia de acasă şi cea din drumul spre spital
Loredana putea să se rănească atât de grav încât să-şi piardă viaţa în trei momente: Unu: acasă, să cadă singură în bucătărie, atunci când i s-a făcut rău, Doi: când a fost transportată la spital de către fratele şi logodnicul ei şi Trei: atunci când a fost adusă în spital, sau în camera de gardă. Pentru că după aceea, fata a fost scoasă pe targa cu rotile şi transferată imediat la reanimare unde a murit în scurt timp. Deci, suferise deja accidentul.
Am eliminat ipoteza că jurista ar fi fost ucisă cu premeditare. Au mai rămas cele trei posibilităţi de a se accidenta sau de a fi accidentată.
Am exclus şi posibilitatea de a se fi accidentat singură căzând în buctărărie. La autopsie s-a cosntatat o leziune puternică pe partea stângă a craniului şi o echimoză la nivelul obrazului stâng. Dacă ar fi fost rănită în bucătărie, ar fi trebuit să se găsească urme de sânge pe pardoseală, sau măcar pe pernă, când a fost dusă în pat pentru a i se acorda îngrijirile medicale de către medicul care venise cu salvarea chemată în grabă de rude.
Am eliminat şi ipoteza că fata a fost rănită în timp ce era transportată la spital, pentru că poziţia în care a cărat-o fratele ei presupunea ca Loredana să se poată ţine de el cu mâinile şi cu picioarele. Deci, nici la acel moment, nu avea gâtul rupt.
Două probleme grave la spital
La Spitalul Judeţean Hunedoara, lucrurile se complică. Două, hai să le spunem neglijenţe, ridică mari semne de întrebare.
Prima: dispariţia hainelor. Loredana a fost adusă îmbrăcată la spital. La reanimare însă, a ajuns dezbrăcată. Pe drumul de la camera de gardă, la reanimare, a pierdut hainele. Care haine, nu au mai fost găsite niciodată. De ce este foarte important acest amănunt? Am arătat că zona de la cap unde a fost rănită fata, este foarte bine vascularizată şi orice leziune poate produce o sângerare masivă. Sânge care, fără discuţie, ar fi murdărit cel puţin umărul stâng al hainei cu care era îmbrăcată victima. Ori, această haină, a dispărut fără urmă şi fără ca nimeni să poată da o explicaţie cum de s-a făcut nevăzută. Mai mult, îndrăznim să avansăm aici şi o concluzie: cel sau cea care a decis să facă dispărute hainele, avea cunoştinţe atât de medicină, cât şi de criminologie. Cu alte cuvinte, ştia cât de importantă este o astfel de probă în economia anchetei.
A doua: dispariţia inexplicabilă a înregistrărilor de pe camerele de supraveghere de la spital. De această dată, nu mai poate fi vorba despre neglijenţă, ci de distrugerea, cu bună ştiinţă, a unei probe. Să demonstrăm afirmaţia: Mama Loredanei a ajuns în ţară, pentru că muncea în Italia ca să-şi ţină copii, la două zile după ce fata murise. S-a dus direct la capelă, unde era depusă. A doua zi, pe data de 22 septembrie, însoţită de avocat, s-a dus la spital. Astfel a obţinut copia după biletul de internare, pe care deja l-am comparat cu ce a trimis spitalul la Parchet şi am stabilit că la anchetatori s-a trimis un fals. A doua cerere a Mariei Dâmbean a fost să i se pună la dispoziţie înregistrările de pe camerele de supraveghere. Nu s-a putut pe loc. Direcţia spitalului a motivat că nu are pe cineva care să se priceapă la aşa ceva. Atunci, mama Loredanei a depus o cerere scrisă la registratura spitalului, care a şi primit număr de înregistrare. Două zile mai târziu, pe 24 septembrie, în ciuda acestui demers oficial, mama fetei a fost anunţată că înregistrările nu mai există. Au fost şterse din neglijenţă. Suspectă neglijenţă şi şi mai suspectă, graba de a le şterge.
Două aspecte pe care procurorii criminalişti vor trebui să le lămurească, pentru că este greu de crezut că acum, după aproape trei ani, un specialist în IT, oricât de bun ar fi, ar mai putea recupera imaginile. Cât despre haine, nici nu mai poate fi vorba.
Declaraţii care se contrazic
Declaraţiile personalului medical care a primit-o pe Loredana la camera de gardă, precum şi a celor chemaţi în ajutor, se contrazic flagrant. Unii spun că atunci când a ajuns la spital, Loredana nu era conştientă. Alţii, dimpotrivă, spun că au şi vorbit cu ea.
Declaraţiile acestea le vom analiza în episodul următor.
