Pe vremea când nici nu împlinisem şase ani, bunica mea, care şi-a pierdut vederea, mă lua de mână, în zilele de duminică, iar eu o însoţeam şi, după ce o lăsam alături de femeile satului, eu îmi luam locul de la strană.
Aceste lucruri se întâmplau pe vremea când eram copil şi biserica satului însemna foarte mult pentru mine.
În prezența Prea Sfințitului Gurie
Iată că sâmbătă, 2 noiembrie 2019, acest monument istoric, după ce a suferit reparaţii şi renovări la fundaţie, acoperiş şi în interiorul lăcașului de cult, făcute de o echipă de muncitori din Maramureş, care s-a ocupat de partea lemnosă, iar un grup de absolvetne de arhitectură din Bucureşti s-au ocupat de partea de curăţire a picturii bisericeşti. Astfel, în pezenţa a peste15 preoţi, a parohului local Dacian Popescu şi a Prea Sfinţitului Părinte Gurie, Episcopul Devei şi al Hunedoarei, s-a făcut resfinţirea bisericii din satul Boz, monument istoric. Despre biserica din satul Boz vrem să spunem că se leagă de anul 1453, de când figurează în analele istoriei, deși existenţa lăcașului Ortodox se poate vorbi despre anul 1701, când un număr 25 de familii, câte existau atunci în așezare, au tăiat lemn de stejar (gorun) din locul numit Sălcet. Au construit prima biserică sub formă de navă, iar îmbinarea lemelor s-a făcut sub formă de ,,coadă de rândunică”. La început a fost construită fără pridvor, acesta adăugându-se în anul 1872. Biserica avea două uşi la intrare, una pe partea de apus, pentru intrarea femeilor, şi alta pe partea de miazăzi pentru intrarea bărbaţilor. Nu se ştie nici azi de ce şi din ce cauză uşa dinspre miazăzi (pentru intrarea bărbaţilor) a fost închisă cu pene din lemn, rămânând, până în ziua de azi, cea dinpre accesul bărbaţilor şi al femeilor, deopotrivă. Biserica a fost împodobită cu pictură executată pe lemn, atât în Sfântul altar, cât şi în naos, unde stau bărbaţii, şi în pronaos, locul unde stau femeile, pictură din care au mai rămas câteva scene biblice: în Altar – Iisus în potir, în naos cei patru evanghelişti şi în pronaos câteva ornamente. În Sfântul Altar mai găsim Sfânta masă, pe care este scris anul 1810, de pe vremea episcopului ortodox de la la Sibiu, Vasile Moga. În turnul bisericii se găseşge o inscripţie: ,,La 1 martie 1868 au fost puse clopote în turn”.
318 ani de istorie
În anul 1983 biserica din Boz a fost acoperită, din nou, cu şindrilă în întregime şi a fost târnosită de către Prea Sfântul Arhiereu Victor Gherasim Hunedoreanul, aşezându-se şi Sfintele moaşte, în cinstea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Aici, în această biserică, s-a slujit până în data de 27 decembrie 1997, iar de la această dată slujbele s-au oficiate în lăcașul cel nou, de alături, rânduindu-se ca, odată pe an, la data de 23 aprilie, ziua Sfântului Gheorghe, să se slujească aici Sfânta Liturghie. Această Biserică a împlinit 318 ani de credinţă ortodoxă, aici botezându-se şi cununându-se şi rugându-se pentru noi şi pentru a nostră mântuire o mulțime de credincioși. După aceste episoade, toţi credincioşii prezenţi, împreună cu clericii şi Preasfinţitul Părinte Guie au continuat slujba în Biserica cea nouă, devenită neîncăptoare, cu Sfânta Liturghie. Apoi, la căminul cultural din satul Boz, o trupă de artişti de la Casa de cultură din Deva, a prezentat un admirabil spectacol artistic, gazdele operind şi o masă celor prezenţi.
Miron Țic