-1 C
Deva
luni, noiembrie 11, 2024

Poveste de viaţă. Hunedoreanul care a ajuns doctor în filozofie fără să vadă vreodată

Are 37 de ani şi este un om care a reuşit din plin în viaţă, deşi drumul i-a fost barat de la naştere cu un obstacol major. Nu vede. Elev şi student excepţional, bărbatul a obţinut în urmă cu câţiva ani şi titlul de doctor

Nu a văzut niciodată lumina zilei, sau chipul celor dragi. Viaţa lui este asemeni cu a noastră, cei fără deficienţe şi cu toate acestea, total diferită. Iubeşte sportul şi apa, vobeşte franceza fluent, lucrează pe calculator sau navighează pe Net, citeşte cărţi şi foloseşte o maşină specială de scris în Braille. Însă pentru a se putea descurca cu calculatorul, care îl ajută în activitatea profesională zi de zi, a urmat două cursuri speciale pentru nevăzători la Cluj. Viaţa lui de până acum a constat în principal în studiu. De mic şi-a impus să facă tot ceea ce pot face şi ceilalţi şi nu a vrut să rămână cu nimic în urmă. Pentru a se putea integra în societate, a apelat la studiu, ani întregi de muncă care au fost încununaţi cu obţinerea titlului de doctor. Hunedoreanul Daniel Solonca este profesor de 15 ani, căsătorit de şapte şi recent şi-a publicat teza de doctorat sub forma unei cărţi.

Îndemn pentru părinţi

„Pentru oamenii care citesc povestea mea şi care au copii cu deficienţe, am un îndemn. Să încerce să îi şcolarizeze în funcţie de posibilităţile psihice şi intelectuale, pentru că numai prin educaţie se poate ajunge la dezvoltarea personalităţii umane. Reuşita absolvirii unei şcoli nu garantează reuşita în viaţă, dar a nu urma deloc o şcoală, te împiedică să faci ceea ce îţi doreşti. Indiferent de situaţia în care se află un copil cu dizabilităţi, dacă este posibil este foarte bine să fie integrat în societate şi să aibă posibilitatea să studieze”, spune prof. dr.  Daniel Solonca.

Premiant timp de 12 ani

Pentru cei care nu au avut niciodată deficienţe de vedere, viaţa în întuneric poate fi privită ca o pedeapsă. Însă pentru Daniel Solonca, este normalitate. Ceea ce a hotărât familia când a venit vremea să meargă la şcoală a devenit, cu multă muncă, curaj şi ambiţie pe măsură, ceea ce avea să îi definească evoluţia viitoare: dragul de carte. “În clasa întâi m-am mutat la Cluj Napoca împreună cu bunica, deoarece am urmat Şcoala Specială pentru Nevăzători. Chiar în toamna în care am absolvit opt clase s-a deschis tot la Cluj, Liceul pentru Deficienţe de Vedere, unde mi-am şi încheiat cei 12 ani de şcoală”, povesteşte Daniel. A fost premiant în fiecare an, în condiţiile în care programa şcolară pentru nevăzători este aceeaşi cu cea studiată în toate şcolile.

Examen la facultate scris în Braille

A învăţat alfabetul Braille în decursul primului an de şcoală, asemeni copiilor care învaţă să scrie şi să citească în clasa I. Iar de aici, totul a decurs firesc. Primul moment de cotitură a fost după ce a promovat examenul de Bacalaureat. Voia să meargă mai departe, să înveţe mai multe, iar familia l-a susţinut şi de această dată. „Cum în România nu există o facultate pentru persoanele cu deficienţe de vedere şi cum exista un precedent, m-am gândit că aş putea urma o facultate obişnuită. În 1994 am intrat la Facultatea de Istorie şi Filozofie, secţia Filozofie, a Universităţii Babeş – Bolyai din Cluj Napoca. Am dat examenul în Braille, care fost tradus de un specialist, transcris de o secretară şi corectat apoi alături de celalalte lucrări”, continuă Daniel Solonca. În acest fel, au descurs toate examenele scrise, din timpul anilor de studiu.

Media 9,98 şi 10 la licenţă

Tânărul student înregistra fiecare curs pe reportofon, după care îl transcria acasă în Braille. Dacă la început colegii nu l-au privit curios, surpriza avea să vină la examene şi seminarii, unde calificativele erau dintre cele mai bune. După câteva luni, Daniel Solonca a fost mereu înconjurat de colegi care îl rugau să le explice un fragment dintr-o carte citită, sau să îi ajute să recupereze unde nu reuşeau să scrie tot la cursuri. Pentru seminarii şi examene, unde era nevoie de o bibliografie extrem de stufoasă, care nu exista în Braille, l-a ajutat mama. Ana Solonca a înlocuit-o pe bunică la Cluj. Îi citea lui Daniel cărţile necesare pentru examene, în timp ce el, făcea conspectul în Braille. Niciun efort nu a fost prea mare pentru tânărul student. „Este adevărat că acest tip de a învăţa nu era cel mai facil, pot să spun că în facultate nu prea am avut timp liber”. Iar acest lucru s-a oglindit în rezultatele excepţionale la învăţătură. Media şcolară pentru cei patru ani de studii a fost 9,98, iar examenul de Licenţă l-a luat cu 10.

Doctorand în filozofie

După ce s-a întors acasă, alături de familie şi a fost angajat ca profesor metodist la Casa Corpului Didactic (CCD) din Deva, priorităţile nu s-au schimbat. Pentru obţinerea gradului didactic 1, Daniel a urmat şi doctoratul în Filozofie. Şase ani lungi la fără frecvenţă sub îndrumarea prof. dr. univ.Andrei Marga, tot la Cluj Napoca. În paralel şi-a urmat activitatea la CCD, în 2003, promovând definitivatul în învăţământ. După ce a obţinut titlul ştiinţific de doctor., în urma unei inspecţii şcolare speciale a obţinut gradul didactic 1. „Am înfruntat numeroase obstacole. A fost un volum de muncă foarte mare şi pentru o persoană validă, aflată într-o situaţie similară. Însă acesta era singurul mod în care să reuşesc, să îmi câştig existenţa”, adaugă doctorul în filozofie. Teza de doctorat, „Influenţa lui Nietzsche asupra filozofiei franceze recente” a apărut recent de sub tipar, sub forma unei cărţi, la insistenţa colegilor. Cartea va fi lansată pe piaţă în luna octombrie, la Deva.

Soţia este cea care i-a stat alături în anii de doctorat şi l-a ajutat să-şi conspecteze cursurile. „L-am ajutat într-o mai mare sau mai mică măsură, dar meritul este al lui. Tot ceea ce a realizat este prin forţe proprii. Că familia i-a fost alături când a avut nevoie de ajutor este de înţeles”, spune doamna Solonca. De asemenea mama lui este foarte mândră de el. „Sunt o mamă fericită şi împlinită” spune ea.

Program pentru calculator, conceput pentru nevăzători

Daniel Solonca regretă doar că nu sunt mai multe cărţi pentru nevăzători, deoarece îi place foarte mult lectura. Are abonament la revista „Litera noastră” care este scrisă în Braille, pentru nevăzători şi de unde ia ultimele informaţii din domeniu. În schimb, documentarea pentru serviciu o ia de pe internet. „Activitatea mea este de a elabora suport pentru cursuri destinate cadrelor didactice, pentru învăţământ la distanţă. Pentru documentare, intru pe net, unde pot naviga cu ajutorul programului pentru nevăzători -screener reader (cititoare de ecran), care de fapt mă ajută şi la tehnoredactare. Este vorba despre o voce sintetică care mă ghidează pe ecran, sau îmi enumeră literele tastate, când scriu. În acest fel, mă pot corecta dacă greşesc”, explică Daniel.

 „Am o mare slăbiciune pentru competiţiile sportive, pe care le ascult când am timp. De asemenea îmi place foarte mult apa. Mi-a plăcut foarte mult la mare, deşi a fost foarte gălăcios. În vacanţă de obicei mergi să te relaxezi”, Daniel Solonca

Știri Similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Stai conectat

17,116FaniÎmi place
110CititoriConectați-vă
7,410AbonațiAbonați-vă
spot_img
spot_img

Știri Recente

/*ADNOW*/