Din ce în ce mai mulţi micuţi lăsaţi în mod exagerat şi repetat în compania tabletei sau a televizorului, dezvoltă deficienţe de vorbire
În loc de cuburi, cărţi de colorat sau puzzeluri, copiii cu vârste din ce în ce mai fragede, se joacă pe tabletă sau petrec ore în şir în faţa calculatorului sau a televizorului. Astfel părinţii îşi pot vedea de treburile zilnice, iar cel mic stă cuminte. Însă efectele în timp pot fi surprinzător de “toxice” asupra micuţului. Copiii cu vârste mici, lăsaţi în mod exagerat în faţa tabletelor, a computerelor sau a televizoarelor, pot dezvolta deficienţe de comunicare.
Acces limitat la gadgeturi
Cel puţin aceasta este în opinia specialiştilor una dintre cauzele principale ale copiilor care nu se pot exprima sau nu pot “lega” două cuvinte.“Cauzele sunt foarte variate de la întârzieri neuropsihomotrice, probleme de sănătate ale mamei în timpul sarcinii, până la greşelile educative. Însă, cele mai multe cazuri se datorează, din experienţa mea, excesului la televizor, tableta care se introduce prea repede, copilul lăsat în faţa televizorului nesupravegheat, fără să i se traducă informaţiile de acolo”, spune Melinda Coadă (foto mic), psiholog clinician principal, logoped principal. Pe piaţă chiar există cărţi specializate în psihologia infantilă, în care sunt trecute anumite limite de vârstă pentru introducerea gadgeturilor în uzul zilnic al celor mici: după trei ani accesul la calculator, după şase ani contactul cu tableta sau telefonul mobil, după nouă ani Internetul (şi doar cu supravegherea unui adult) şi de-abia după 12 ani accesul la reţelele de socializare. “Am observat o creştere în numărul copiilor cu întârzieri în limbaj care se datorează ori substimulării, ori excesului de expunere la media nesupravegheaţi. Este important să se uite la desene animate sau la jocuri pe calculator specifice vârstei, dar cu supravegherea unui adult”, mai spune psihologul. Dacă în anul 1998, la cabinetul logopedului veneau un copil cu tulburări de vorbire pe săptămână, acum, numărul a crescut la trei cazuri noi pe zi.
Părinţii, partenerii celor mici
În urmă cu câţiva ani, un an şi o lună era vârsta la care copii începeau să solicite anumite lucruri de genul “mama dă”, iar acum perioada s-a decalat până la vârsta de doi ani, doi ani şi două luni. Părinţii trebuie să fie cei care să îi ajute pe copiii să înţeleagă tainele vorbirii, prin joc şi prin stimulare. “În primul rând părinţii trebuie să îşi facă timp, în al doilea rând să îi vorbească, să îl întrebe, să se joace cu jocuri clasice: cu cuburi, cu mingi, cu pluşuri şi alte jucării specifice şi să se evite izolarea copiilor. Să îl scoată în grupuri de copii la spaţii de joacă, în parcuri, în contact cu animalele. Părinţii ar trebui să aibe program special de dezvoltarea a cunoştinţelor copiilor, să deseneze, să urmărească cărţi, să facă puzzeluri, să se joace cu copilul lor”, mai explică psihologul.
De la primele semne
Dacă la doi ani copiii au probleme de limbaj şi nu se pot exprima, ar trebui ca părinţii să solicite un consult medical amănunţit. De multe ori întârzierea de limbaj se poate corecta prin şedinţe de logopedie, dacă copilul nu are are alte probleme de sănătate. Melinda Coadă chiar a spus că de multe ori au fost aduşi la logopedie copii diagnosticaţi cu autism, când de fapt ei aveau doar probleme de exprimare, iar în unul dintre cazuri copilul avea probleme cu vederea.
În judeţ există un singur cabinet de logopedie în care au loc şedinţe de terapie gratuite pentru copiii cu deficienţe de vorbire. Este vorba despre “Centrul de Sănătate Mintală Copii” din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Deva.
