Prigonit de comunişti şi forţat să dea terenurile familiei la CAP şi să devină funcţionar, Petru Grozav şi-a găsit liniştea şi echilibrul în mijlocul naturii, lucrând în grădină. Iar ceea ce a început ca o metodă de relaxare a devenit o pasiune care l-a însoţit întrega viaţă
Pe Calea Zarandului, în faţa blocului 50, trecătorii se opresc să admire o grădiniţă dichisită şi aranjată cu gust. Zeci de flori multicolore, împrejmuite de trandafiri înveselesc câteva clipe ochiul privitorului, obişnuit cu zonele verzi devene unde iarba nu prea este „coafată” după reguli artistice. Arbuştii, aleile trasate şi faptul că arată ca în revistele de specialitate fac ca privitorii să fie şi mai curioşi cui aparţine acest colţişor verde. Câteodată îl văd şi pe grădinar, cu furtunul în mână, având grijă să pună apă din belşug pentru ca plantele să nu se resimtă din cauza secetei.
Vameşul amator de flori
Cel care a gândit, aranjat şi s-a ocupat de aranjarea grădinii şi cultivarea florilor şi a arbuştilor ornamentali este Petru Grozav, un bunic în vârstă de 83 de ani, devean prin adopţie. De-a lungul anilor, bărbatul a avut în grijă şi întreţinut încă trei grădini, cea mai mică fiind cea din oraşul de la poalele Cetăţii. Petru Grozav a lucrat timp de 37 de ani ca vameş, iar pasiunea lui pentru flori şi grădinărit se pierde duce în timp, până în anii adolescenţei. Până în anul 2000, când s-a mutat în Deva, bătrânul a a locuit întotdeauna la casă cu curte mare, aerisită şi plină cu flori. Mai întâi la Curtici, de unde este de loc, iar apoi la Arad. „Din 1955 am fost angajat ca vameş, că de asta era nevoie când am ieşit din armată. Zece ani mai târziu am vândut casa pe care tata mi-a lăsat-o în Curtici şi m-am mutat în Arad”, începe bărbatul povestea care l-a făcut să renunţe la casa natală.
Chiaburii, trataţi ca duşmani ai poporului
„Tata împreună cu bunicul au primit după război mai multe loturi de pământ în zona localităţii Curtici, pe care l-au lucrat, iar cu produsele obţinute şi vândute, au cumpărat şi mai mult teren. Astfel, când au venit comuniştii tata avea deja 20 de ha de teren şi era considerat chiabur. Surorile mele s-au căsătorit şi au plecat de acasă, iar pentru noi, băieţii, tata a pregătit câte o casă, să avem unde ne muta după ce ne întemeiem şi noi familii. Pământul ăsta ne-a făcut o grămadă de probleme, după cum urma să aflăm cu toţii”, spune bătrânul. În primul rând, Petru care se visa medic, a aflat de la securistul care se ocupa de dosarele viitorilor studenţi că din cauză că era considerat fiu de chiabur, doar dacă va merge să lucreze vreo doi ani undeva pe un şantier ca muncitor, ar putea să reuşească la facultate. Drept urmare, forţat de împrejurări a devenit desenator tehnic la uzina de vagoane din Braşov. În timpul cât a fost în armată a aflat că tatăl său era chemat noapte de noapte de securişti şi pus să semneze hârtia prin care să cedeze cele 20 de ha de teren CAP-ului. „Tata a murit cu zile, la 59 de ani, fără să cedezepământul. L-au chinuitcumplit, dar el susţinea că pământul e valoare şi nu vrea să îl colectivizeze. Am cedat noi pământul CAP-ului în 1960, după ce tata s-a stins, că nu puteai să te lupţi cu ei”, povesteşte Petru Grozav.
[wzslider autoplay=”true”]
Lalelele olandezului
După încă cinci ani, a vândut casa din Curtici şi s-a mutat cu soţia şi băieţelul la Arad, pentru a începe o nouă viaţă. A cumpărat o căsuţă în apropiere de gară, cu un teren spaţios şi aici a început să lucreze în grădină, cu adevărat. Întâi a plantat copaci, apoi a umplut grădina de flori. Vecinii veneau tot la câteva zile să vadă noile schimbări aduse de vameş în grădină. Iar în lunile aprilie-mai un covor de lalele mari şi roşii, trandafiri şi narcise aduceau în faţa casei cunoscuţi şi necunoscuţi care să îi admire priceperea în cultivarea şi îngrijirea florilor.
În 1990 grădina din Arad număra peste 1.000 de bucăţi de lalele, iar pasiunea pentru florile Ţărilor de Jos i-a fost insuflată de un olandez. „În primii ani în care lucram în vamă a venit un olandez care aducea într-o plasă zeci de bulbi de lalele ca şi cadou pentru cineva din ţară. Mi-a dat şi mie patru bulbi, pe care imediat i-am plantat în grădină. Atât de mult mi-au plăcut acele lalale, încât am tot cumpărat şi alte soiuri, până am ajuns să am primăvara grădina plină de florile olandezilor. Era oricum o privelişte impresionată”, povesteşte cultivatorul de flori.
Grădiniţa din jurul blocului
Multe dintre florile din grădina arădeană s-au pierdut, când s-a mutat cu soţia în Deva. Au renunţat la tot, pentru a avea grijă de nepoţica lor, pe atunci în vârstă de doar cinci ani. Ajuns de la casă la bloc, Petru Grozav a ochit grădiniţa din jurul blocului şi s-a gândit să o amenajeze. În primul rând avea o ocupaţie, iar apoi urma să aibe florile lui preferate exact sub balcon.”M-am dus la Primărie, la Spaţii Verzi, unde am discutat cu cei de acolo ce vreau eu să fac. Am făcut o schiţă la scară, cum aş dori să modific zona verde şi o transform în grădiniţă de flori, iar cei de la Spaţii Verzi au fost de acord cu propunerile mele. Aveam mână liberă să îmi fac o nouă grădiniţă de flori, mult mai mică decât cea din Arad, dar care să fie o bucurie şi pentru noi şi pentru vecini” povesteşte bătrânul.
O pasiune de o viaţă
Ochii i se luminează de căte ori pomeneşte de florile care îi sunt atât de dragi. Chiar şi balconul îi este plin de răsaduri în diverse stadii de dezvoltare de la gard viu, la delicate plante multicolore. Se plânge doar că seceta şi nejunsurile bătrâneţii nu îi mai permit ca grădiniţa să fie plină de flori, ca în alţi ani. „Acum e foarte cald şi deşi ud zilnic, multe flori nu rezistă la astfel de temperaturi. În fiecare anotimp am alte flori care înfloresc. Cel mai frumos este primăvara, când grădina înfloreşte, plină de lalele graţioase. Parte le-am adus cu mine, parte le-am comandat”, spune Grozav. Bărbatul îşi face majoritatea comnenzilor de la Florăria Olandeză – Grădina Bakker, care îl au în baza de date ca şi client fidel. Este mulţumit că dintr-un simplu amator, a devenit un florar mai deosebit. „Este singura pasiune care mi-a mai rămas în viaţă”, spune bărbatul, rămas văduv în urmă cu şapte ani.
Iar bunicul Grozav mai are o bucurie. „Nepoata mea care este în clasa a XII-a acum, mi-a mărturisit că vrea să dea la medicină. Mă bucur foarte mult că ea va putea să facă ceea ce eu nu am reuşit din cauza sitauţiei de atunci. Cum are note excepţionale sunt convins că atât examenul de Bacalaureat, cât şi admiterea la facultate, nu va fi o problemă”, spune el mândru.
Apă pentru grădină
Pe carnetul de cheltuieli, pe lângă cele cotidiene, grădinarul Grozav mai are o rubrică. Apa pentru grădină. Şi-a făcut special un racord la apa rece, instalat la el pe contor, al cărui furtun îi slujeşte în grădină pentru udarea plantelor. Iar pentru ca plantele să fie frumoase, grădiniţa „înghite” între 2 şi 7 metri cubi de apă pe lună. Bani pe care bărbatulîi scoate din buzunarul propriu.
