În rândurile de mai jos, unele, multe, reluate din editoriale mai vechi, având ca obiect, sub… pixul negru, cuvinte libere despre presă, jurnalism și jurnaliști – temă predilectă pentru cineva care chiar și astăzi, la ora despărțirii, a demisiei, cum e la modă, este convins că această meserie este una dintre cele mai nobile! Și, singura, alături de literatură, care permite autoruilor să semneze „nud”, adică fără apostile: prof., dr., ing, av. etc. Într-o ordine… dezordonată, fraze și fragmente scrise, poate chiar citite de unii dintre dumneavoastră, vor alcătui dosarul – moda vremurilor e molipsitoare, nu?- de autosuspendare din jurnalism a mai sus-semnatului… Așadar… ( Cu puncte – puncte la alineate, reluăm file din pomenitul dosar)
…Ca unul care a sperat, după decembrie 1989, ba chiar a crezut cu convingere şi entuziasm că presa va fi un factor, un vector de democraţie, progres şi civilizaţie, şi, cum s-ar zice, fără falsă modestie, de cultură chiar, constat cu durere, dar mai mult cu indignare şi îngrijorare, că azi presa este o mare şi limpede oglindă a tuturor hidoşeniilor lumii în care trăim! Şi nu mă rezum la apetenţa tabloidelor pentru scandal, sex, şoc şi pervertirea ştirilor aparent banale. Ci, mai mult la tabloidizarea unor emisiuni tv şi chiar televiziuni, în ansamblul lor; a unor ziare cu pretenţii quality, de linie şi cardinale, deodată cu jurnaliştii „de serviciu”. Adică pervertiţi ei înşişi la facil şi derizoriu în meserie… Ceea ce ar putea, ba chiar ar trebui să nu se simtă, să nu fie la vedere, să nu sară în ochii publicului şi, cu atât mai puţin, ai copiilor… E foarte posibil ca acest avatar să ni se tragă şi de pe urma „marilor” jurnalişti care au asigurat tranziţia presei şi a meseriei de la socialism la capitalism. Care nu au propagat profesionalismul, probitatea, responsabilitatea, cunoaşterea Limbii Române, cultura, deontologia, pe-atunci asta nici nu se invoca, fiind subînţeleasă… Ci, au fost cei dintâi care s-au adaptat, s-au pliat, s-au dedulcit la bani, şi, implicit, la curvăsărirea în presă! Nu vorbesc aici de Laura Andrişan sau Ioana Popescu, de alte „jurnaliste” mari preotese ale prostituţiei… Dar vorbesc de mari ziarişti, la propriu, care au trecut din presa vremii comuniste, cu dezinvoltura unor născuţi abia după 1989, la presa „liberă”. Virusând-o în aşa manieră încât au transformat-o în oglinda societăţii româneşti contemporane. Despre Ion Cristoiu am vorbit mereu și vom mai vorbi…Tot din şcoala veche a Vieţii Studenţeşti dăinuie Mihai Tatulici, jurnalist cât o enciclopedie a curviei profesionale, care îşi teroriza şefii şi colegii de la TVR sub ameninţarea prieteniei sale cu Nicu Ceauşescu… Căruia, la aceeaşi TVR, devenită „liberă” în 22 decembrie, i-a aplicat un pumn în direct, dar nu mai recunoaşte, iar TVR, care nu mai e demult liberă, nu scoate caseta cu scena… Poate nici nu mai este, o fi ars când s-a dat foc televiziunii, sau a luat-o cine trebuie…Apoi ne-a fericit cu Caritasul din Cluj, după ce şi-a luat banii săi, înmulţiţi cu opt…Şi ne-a fericit multă vreme cu deontologia, principialitatea, seriozitatea, demnitatea, probitatea etc. Tot la Viaţa Studenţească, pe atunci chiar pepinieră de talente, şi mică dizidenţă în presa noastră; îi şi invidiam că aveau voie să scrie mai liber decât noi, dar tot sub bunele oficii ale lui Nicu Ceauşescu, care era şef la UASCR, uniunea studenţilor, patroana gazetei, s-a lansat şi Traian Ungureanu, europarlamentarul de azi …
… Forţat (nu „fortuit”, cum încă mai zic unii jurnalişti, ceea ce înseamnă: neprevăzut, nepregătit, întâmplător, sortit, venind de la Fortuna), forţat, ziceam, de împrejurări şi de abundenţa de material oferită de comportamentul „marilor” jurnalişti care ocupă ecranele televiziunilor şi paginile jurnalelor ce mai apar (încă) dar rămân nevândute pe tarabe, îi aveam pe Ion Cristoiu, Robert Turcescu, Traian Ungureanu, Horia Alexandrescu, Dan Andronic, Dan Turturică, Sever Voinescu-Cotoi, Grigore Cartianu, Ioana Lupea, Mircea Marian, Radu Moraru…Ba chiar şi Dan Diaconescu, OTV fiind stafful PDL-ului în campania prezidenţială… Dar ăsta a fost un caz clinic, care, spre ruşinea naţiei, avea prea mulţi susţinători bolnavi, naivi, fără prea multă minte, care chiar credeau că vor primi 20000 de euro când va fi el preşedinte…Trebuie să fim de acord că şi din cauza acestor… otevişti România a ajuns în starea asta de rătăcire, de pierdere a identităţii şi bunului simţ, de decădere de la statusul de popor la cel de populaţie !…
…Presa traversează o criză chiar mai adâncă decât ţara. Dar nimeni nu e interesat să se găsească soluţii de ieşire din această criză apăsătoare. Liderii ţării, politicienii se arată interesaţi de starea presei doar politicianeşte, de faţadă! În sinea lor râd în pumni, mulţumiţi că presa poate fi mai lesne manipulată, fiind cu foamea-n gât! Mai mult! Paginile de socializare pe net iau locul ziarelor, iar primii care încurajează mişcarea sunt liderii ţării, șefii partidelor care s-au adaptat modei.
Dar, jurnalismul parazitat politic şi manipulator are efect cât… otrăvirea în masă! Şi, nu-i avem în vedere pe cei enumeraţi deja, băsiști până-n rărunchi! Care au devenit aşa avându-l… patriarh pe Turcescu! Care s-a spovedit, a plâns cu lacrimi de crocodil, recunoscând că este un nenorocit agent acoperit al nu știu cărui serviciu secret; poate nici el, colonelul de el, nu știa… Ba stia, sigur că știa dar ticălos cum era juca teatru de bâlci; azi e senator și revine în oficna lui, unde s-au întors și Andrei Bădin și Sorina Matei… Câţiva, grupaţi în jurul lui, alţii cu emisiuni proprii la B1Tv, într-un adevărat cenaclu mistico-tembel! Judecând după numele „Biserica Adoratorilor lui Traian Băsescu”, dat de Ion Cristoiu, după ce a renunţat să mai fi adorator. A rămas, ba chiar mai dedicat; a schimbat doar…lăcaşul de cult, trecând în parohia lui Guşă. Unde l-a găsit pe Rareş Bogdan în plină convertire la băsism, din pro-pontist declarat. Bine, aici nu e vorba că băsismul a dăunat, ci că jurnalismul, jurnaliştii se aliniază puterii. Asta e marea daună! Spre meritul lor, o serie de foşti colegi de…băsism frenetic cu ofiţerul degradat, dezonorat au, cel puţin aparent, declarativ atitudini şi poziţii deontolgice: Dan Andronic, Mihai Goţiu („Câţi ca Turcescu?…”), Cătălin Tolontan, chiar Dan Tăpălagă… Alţii, Cristian Tudor Popescu, Alina Mungiu-Pippidi, Rodica Ciobanu, Lelia Munteanu îşi declară, pe bună dreptate, îngrijorarea. Că societatea românească se află într-un un real pericol prin infiltrarea serviciilor secrete în jurnalism şi în politică! …
… Recunosc, nu fără oarece durere, că azi- mâine mă prăpădesc şi nu am apucat să mă laud public că mă opresc femeile pe stradă să mă pupe. Evident, nu de frumos ce-aş fi putut să fiu, nici de deştept. Ca Rareş Bogdan, de-o pildă… Acum, nu din invidie, vă asigur, dar mă întreb de ce l-ar opri vreo damă să-l pupe pe realizatorul celei mai… dezechilibrate, mai parazitate emisiuni tv.? Bag seamă că numai şi numai pentru că e frumos! Şi modest, evident… Sigur, între acele dame nu se numără şi matroana de Cotroceni, Udrea! Dimpotrivă! I-ar turna cucută în urechi. După ce l-a văzut, de după gratii, cum se excita când invitatele lui, dimpreună cu Ion M. Ioniţă, citeau din dosarul pârelor ei despre Coldea, marea ei obsesie, şi ceilalţi foşti…Soţ, subalterni, parteneri (de afaceri, desigur, nu vă gândiţi la ce mă gândesc eu când îmi amintesc că „premierul din umbră”, Predoiu, i-a deschis… pârtia spre Bucureşti), aflaţi în custodia DNA. Acum, nu punem în discuţie cum au ajuns în mâinile lor dosare de cercetare, pentru că în democraţia românească e democratic să se dea la presă taine de tot felul, doar trebuie să trăiască şi jurnalele şi televiziunile. Apropo. Rareș Bogdan este primul și singuru! jurnalist care a strgat cu gura plină: „Îl iubesc pe acest Vitcor Ponta!” Desigur, cu speranța că va fi pus p.d.g. la Televiziunea Română, și dacă n-a fost pus, îl urăște în fiecare minut de emisie! Dar, la televiziunea… gușată și evazionistă, atât de latrătoare împotriva statului care n-o pedepsește pentru evaziune, cei trei crai și mari meseriași- Rareș Bogdan, Cozmin Gușă, Octavian Hoandră- realizează și emisiunile cu cea mai joasă, de cele mai multe ori – josnică audiență! Dacă vreți să vă distrați puțin, „Cațavencii”, în maniera cunoscută s-a ocupat cândva de marele democrat arhaico-morganatic, deși burlac (cel mai râvnit!) convins, Octavian Hoandră. Care, în serile leșioase, când Gușă sau Rareș au ceva mai bun de făcut, apare în studiou, să adoarmă audiența și lumea. Emisiunile sale sunt atât de invizibile că nici vajnicul Obae, cu lupa nu le vede… Dar, Tavi Hoandră, care azi înjură PSD-ul – nu fără oarece temei, că și merită de multe ori, mai ales când nu e în stare să comunice corect ce face-, acest nobil senior, se crede el, al jurnalismului a fost și un devotat trompetist al PDSR-ului. Pe când mulgea, sub protecția liderului județean, pagini publicitare de la firme devene, pentru Ziua de Cluj…Când, împreună cu alți clujeni jurnaliști cu… ziua, a făcut parte delegația „hunedoreană” la o ediție a celebrelor forumuri economice de la Davos. Prin… oameni ca ei, a murit România. Cum sună titlul cărții lui Hoandră:”Cum a murit România, cum am murit eu”… Durerea e că profitorii ăștia trei provin din școala clujeană de jurnalism. Dar… Pădure fără uscături nu există!
…. Vă amintesc sau reamintesc câteva fapte concrete, reale, care vă vor convinge că nu exagerez. Până a reveni, de curând, din nou „de dreapta”, vreo patru ani, cât a prestat la Antena 3, alături de regretatul Octavian Paler, “marele” jurnalist Ion Cristoiu zicea că, la „Evenimentul zilei”, Grigore Cartianu era ăla care aduna materialele jurnaliştilor şi i le aducea lui… Iar Grigoire, mă rog, Gregoar ecrivainul, într-o emisiune Naşu, la B1 tv, îl susţinea pe Radu Moraru că Ion Cristoiu nu e decât un securist…Despre Robert Turcescu, acelaşi Cristoiu povestea că nu are la bază, ca studii, decât nişte cursuri de scurtă durată… După nici şase luni, iată-l pe Cristoiu prestând alături de Radu Moraru la B1. Apoi, împreună cu Turcescu, la Realitatea, după un alt timp au făcut cuplu la B1, inclusiv ca gazdă binvoitoare de reabilitare a lui Moraru, după eşecul acestuia la 10 TV, şi coleg de pagină, la Adevărul, cu Cartianu. Care predica, cu căciula sub muscă, numai de bine despre Cristoiu… Oameni, e un fel de a spune, îngropaţi sub banii unor patroni flămânzi de personalitate, pe care şi-o cumpără plătind personalităţi (Turcescu avea, la Realtatea tv a lui Vântu, cel mai gras contract, de peste 1 milion de euro, Cristoiu a lucrat pe bani grei şi la Vântu, şi la Prigoană, şi la Voiculescu, şi la Patriciu, iar Cartianu împreună cu Imre Peter au falimentat Adevărul, inclusiv cu cărţile ecrivainului de Gregoar. Ceea ce spune mult şi despre ce mare om de afaceri era Dinu Patriciu, care a adunat în holding toate publicaţiile moarte sau pe moarte).
… O vreme, imediat după 1990, se spunea că presa e o putere. Ba chiar a patra în stat. Cam lozincard, dar, o scurtă vreme presa a avut oarece putere. Cât a durat setea populației de presă liberă. Care sete se stingea pe măsură ce creștea… foamea de averi a făcătorilor de presă. Televiziunile apăreau ca ciupercile, iar azi sunt foarte toxice – ciuperci bolunde! Ca și ziarele, dealtfel. Atâta, că astea mor pe capete, tocmai din cauză că editorii, directorii de mari companii media deveneau tot mai flămânzi. Mai lacomi, dedulciți la profit, trai bun și lux. Și pot să spun, cu probitate, că atât de râvnita și, la un moment dat, nesperata mea șansă de a lucra în… presa liberă nu este ceea ce așteptam! Nu este o satisfacție la fel de mare și dorită cât de mari sunt dezamăgirea și durerea provocate de starea cvasi-jenantă a așa-zisei prese libere. Și nu o să caut cauze și motive, explicații și scuze pentru care jurnalismul actual nu mai este credibil. Dimpotrivă, este compromis. Presa- nici măcar… câine de pază al democrației nu mai este! Doar un cățeluș alintat și dresat să ridice lăbuțele, să facă frumos în fața stăpânului, pentru bombonica rozalie…
…Toate astea și încă pe atâtea motive nu m-au scârbit într-atât încât să fiu în stare să renunț. Până acum vreo câteva zile, când un nimeni în meseria asta, unul Laurențiu Ciocăzanu, și-a asumat proprietatea (!?) asupra Simonei Halep. Gropar- împreună cu pomeniții, în veci pomenirea lor!, Cartianu, Ion.M.Ioniță, Imre Peter și Răzvan Cornețeanu- ai ziarului Adevărul, direct vinovați de falimentarea trustului și sărăcirea patronului. Care a accelerat și moartea lui Dinu Patriciu, alintat „mare om de afaceri”, dar sabotat de propriii angajați la butoane. Adică unul care nu a scris atâtea rânduri câți bani grei a tapat ca director editorial al Adevărului, bani cu care și-a deschis o chiftelărie în Spania, falimentată și aia de bun manager ce e, dar recuperat de servicii și reabilitat la oficina lor, vine cu pretenția că Simona e a lui! A lor, a cine or fi ăștia cu gură mare și atâta tupeu, dar neapostrfați de vreo autoritate?! Cine îi dă drept unui tâca-pâca de linge-blide să-și asume paternitatea asupra unei mari sportive? Dar, nenorocitul ăsta este și masochist. Îi plac înjurăturile de sub textul vomat de el pe fb!
Repet. Am avut răbdare și speranțe că jurnalismul se va însănătoși, că va revni la misiunea sa informativ-formativă. Dar când un profitor de cea mai josnică factură își varsă balele peste meseria pe care o cred nobilă, chiar virusată fiind de specimene precum cele menționate – și câte asemenea mai sunt- este prea mult pentru un biet ziarist bătrân!
Deci, adio unei meserii preacurvite! Mulțumiri și recunoștință celor de la „Ziarul hunedoreanului” pentru acești ultimi cinci ani și jumătate de găzduire a cuvintelor mele libere!
