Părintele Arsenie Boca, supranumit Sfântul Ardeanului, a lăsat prin testament să fie înhumat în cimitirul din curtea Mănăstirii Prislop, devenit ulterior loc de pelerinaj pentru mii de credincioşi care îşi găsesc aici liniştea şi alinarea sufletească. Această mărturisire a fost făcută de Părintele Octavian Pătraşcu, unul dintre cei mai vechi preoţi din Valea Jiului, la 24 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Arsenie Boca, pe care l-a cunoscut personal încă de când avea doar în gând să îmbrăţişeze haina preoţească şi care a participat la înmormântarea sa.
An de an, Preotul Octavian Pătraşcu se reculege la Prislop de cel puţin trei ori pe an: la hramurile mănăstirii, dar şi în ziua în care „Sfântul neîncoronat al Ardealului” este comemorat de mii de credincioşi. Octavian Pătraşcu l-a cunoscut pe Arsenie Boca în 1956, la Petroşani – unde era invitat de Părintele Protopop de atunci – iar amintirile de la acea vreme nu s-au şters nici acum. Proaspăt absolvent de liceu, vroia să dea la Teologie şi a aflat că părintele Arsenie Boca vine în Petroşani. „Auzisem de Sfinţia Sa şi eram curios să-l văd şi să îi cer binecuvântarea pentru acest gând al meu. Ne-am dus la gară să-l întâmpinăm. Am stat puţin mai în spate, Părintele s-a dus, s-au îmbrăţişat, şi i-a spus de mine, că vreau să-i cer binecuvântarea. A răspuns că s-ar bcuura dar <<dacă vine acum la mine nu cred că mai are posibilitatea să meargă al Teologie>>. Era urmărit pas cu pas”, povesteşte Părintele Octavian Pătraşcu.
Imediat după aceea, Arsenie Boca a şi fost arestat, dar Părintele Pătraşcu a reuşit totuşi să-şi împlinească acel vis, de a-l 
întâlni faţă în faţă pe cel despre care se spune că era înzestrat cu har divin. „în 1962 începusem activitatea la Centrul Eparhial, la Episcopia Aradului şi Hunedoarei. După un an s-a dat decretul de amnistiere a deţinuţilor politici şi atunci a fost şi dânsul eliberat. Avea un regim special, cu domiciliu obligatoriu în Bucureşti, unde lucra la atelierul de pictură al Institutului Biblic de Misiune Ortodoxă. Eu mergeam atunci săptămânal la Bucureşti, cu tot felul de probleme de rezolvat. Şi, ori de câte ori mergeam la Bucureşti, treceam şi pe la atelierele Schitului maicilor, care era aproape de Partiarhie şi atunci aveam ocazia şi să-l văd şi să-l salut cu discreţia şi cu rezerva cuvenită şi impusă”, mai spune Octavian Pătraşcu, al cărui glas se umple de emoţie chiar şi acum, după atâta vreme.
La căpătâiul lui Arsenie Boca
S-a mulţumit să îl vadă chiar şi pe furiş pe cel pe care îl preţuia şi îl admira ca un adevărat sfânt. Dar viaţa a hărăzit altfel, iar Octavian Pătraşcu l-a însoţit şi pe ultimul drum pe Părintele Arsenie Boca, în Cimitirul Mănăstirii Prislop. Se întâmpla la finele lunii noiembrie, în 1989. „În 29 noiembrie 1989 eram la Episcopia Aradului, duminică dimineaţa pentru Sfânta Liturghie în Paraclisul Episcopiei şi suna telefonul insistent, în Cabinetul Preasfinţitului Episcop Timotei, actual Înalt Preasfinţitul Timotei. Eu auzind, am ridicat telefonul şi era maica stareţă Apolinaria, prima după reînfiinţarea Mănăstirii Prislopului, şi, cu glasul emoţionat, m-a rugat să anunţ că a decedat părintele Arsenie şi că în testamentul Sfinţiei sale este insistent dorinţa de a fi înhumat în Cimitirul Mănăstirii Prislop”,îşi aduce aminte preotul. Episcopul nu a putut ajunge la înmormântare, iar Preotul Octavian Pătraşcu a fost cel care a dus mesajul Episcopiei Aradului la înmormântarea părintelui Arsenie Boca, şi a slujit alături de ceilalţi preoţi la slujba atât de încărcată de emoţie. I-a mulţumit lui Dumnezeu că i-a oferit şi acest prilej, de a-l conduce pe ultimul drum pe cel pe care l-a preţuit atât. A fost un sobor de preoţi, iar faima „Sfântului neîncoronat al Ardealului” s-a dus mai departe.
Legat pentru totdeauna de Prislop
Octavian Pătraşcu a rămas legat de Prislop pentru totdeauna. E prezent la hramul de primăvară al Mănăstirii, în 8 mai, 
când este Ziua Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan, dar şi în 14 septembrie, la Înălţarea Sfintei Cruci. Apoi şi la parastasele pentru cinstirea memoriei lui Arsenie Boca. Este convins că avea însuşiri duhovniceşti deosebite, un om foarte bine pregătit inclusiv în domeniul artei şi medicinii, dar prima trăirea sa duhovniceasă. Preotul petroşenean este de părere că, atunci când Dumnezeu va orândui, va fi canonizat „El este considerat de mulţimea credincioşilor sfânt şi numit Sfântul Ardealului. La Prislop este cel mai mare pelerinaj din zona noastră şi mulţi oameni care se duc cu credinţă şi care se roagă cu adevărat primesc şi acum binecuvântarea şi ajutorul părintelui. Nu intrăm în amănunte… Cine doreşte poate afla şi la faţa locului şi din cărţi. La vremea cuvenită, când Dumnezeu va orândui şi va îngădui, va fi şi canonizat şi prin hotărârea Sfântului Sinod. Până atunci, mulţimea credincioşilor îl cinsteşte ca pe un sfânt şi binefăcător”, este de părere părintele Octavian Pătraşcu.
În 28 noiembrie s-au împlinit 24 de ani de la trecerea în nefiinţă a parintelui Arsenie Boca, fost stareţ al Mănăstirii Prislop. Pentru convingerile sale, preotul, născut în 1910, a fost arestat, torturat de fosta Securitate şi apoi alungat de la mănăstire în timpul regimului comunist. Chiar dacă până acum nu a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, ardelenii îl considera pe Arsenie Boca „sfântul neîncoronat al Ardealului”.
