O poveste frumoasă, cu chinezii care salvau turmele de oi din judeţul Hunedoara, s-a năruit. Chinezii au venit, au mirosit, au promis şi au plecat. O situaţie repetitivă, de altfel, pentru că aşa s-a întâmplat şi cu industria extractivă, unde un concern chinez a anunţat că va face investiţii de zeci de milioane de euro şi…. dus a fost.
Vin, gustă, analizează, promit şi pleacă. Iar mai apoi uită definitiv să revină. Pe scurt, aceasta este povestea chinezilor care erau văzuţi aproape ca salvatorii economiei judeţene, dar care s-au transformat într-o reală dezamăgire până şi pentru preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, Mircea Ioan Moloţ, care – la fel ca şi ceilalţi oficiali – a crezut în promisiunile lor. Istoria cu investiţiile în minerit, de data mai recentă, este mult mai cunoscută, însă, aşa cum au cerut amânarea licitaţiei pentru retehnologizarea minelor din Valea Jiului ca să îşi poată pregăti dosarul, dar au uitat să se mai prezinte, la fel s-a întâmplat şi cu investiţiile în zootehnie, acolo unde erau interesaţi direct de mioarele ciobanilor noştri. Asta prin anul 2012 şi strict la nivel declarativ „Şi eu sunt tot mai dezamăgit. Din păcate, am observat la chinezi că sunt comunişti încă: promit şi nu fac nimic. Au promis ajutor în minerit şi s-au retras. Au venit aici, ne-au promis că au nevoie, ne-am dus pe la toate stânele, le-am dat mostre de lână, de piele să ducă acolo… Totul OK, dar, cum au venit vietnamezii, aşa au venit şi ei. Adică nu mai am încredere”, a declarat preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, Mircea Ioan Moloţ. A fost cel care a însoţit pas cu pas delegaţia chineză formată din oameni de afaceri din Regiunea Autonomă Ninxia Hui, cei care anunţau că doresc dezvoltarea unei societăţi mixte prin care să fie colectate pieile şi lâna produse de crescătorii de ovine şi bovine din judeţul Hunedoara, dar şi din cele învecinate. Produsele urmau să fie exportate în China, acolo unde să fie transformate în obiecte de îmbrăcăminte ori în încălţăminte. Iar Consiliul Judeţean Hunedoara preciza la vremea respectivă că va sprijini demersurile investitorilor chinezi, cu speranţa că aceştia vor genera un flux de capital care va contribui la salvarea fermelor din Transilvania de Sud.
De menţionat că, înainte de anul 1989, în judeţul Hunedoara erau prelucrate aproximativ un milion de piei pe an, în timp ce în urmă cu circa doi ani, la momentul vizitei delegaţiei chineze, abia mai vorbeam despre acum, aproximativ 30.000 de piei, în aceeaşi perioadă de timp.
Dezamăgiţi, ciobanii se bazează pe fondurile europene
Intenţiile chinezilor ar fi constituit o gură de oxigen pentru crescătorii de oi din judeţul Hunedoara, tot mai dezamăgiţi de modul în care merg lucrurile. Blana mioarelor nu mai au demult cui să o vândă şi de cele mai multe ori ajunge pe foc. Iar despre vânzarea oilor, lucrurile sunt pe un făgaş descendent şi nici chiar de Paşti nu s-au mai putut bucura de câştigurile de altă dată. O tradiţie milenară care mai este ajutată doar de fondurile europene. Mircea Moloţ este cunoscut drept crescător de oi în judeţul Hunedoara, chiar dacă nu mai are atât de multe câte a avut în anii trecuţi. Mărturiseşte că a vândut o bună parte dintre ele ca să-şi amenajeze pensiunea din staţiunea Vaţa Băi, însă acum regretă „schimbul”. Ştie însă bine cum merg afacerile în oierit şi ce impedimente sunt. „Am puţine oi acum, că am făcut altceva cu banii de pe ele şi regret. Dar lâna care o am o dau în schimb celui care îmi tunde oile şi l-am întrebat ce face cu ea. Mi-a spus că se încălzeşte dar, în nici un caz nu are nimeni de câştigat de pe urma ei. Nu ştiu cum au fost acum preţurile la miei sau la iezi, dar nu cred nu că s-au îmbogăţit, ci că şi-au scos o parte doar din cheltuielile pentru întreţinerea acestor animale. Din fericire încă se dau ajutoarele de la Comunitatea Europeană şi s-a înmulţit numărul de oi. Nu găseşti o zonă unde să nu fie curăţată păşunea şi să nu pască pe ea oi, capre sau vaci. Dar nu ai un profit, nu te poţi dezvolta, nu poţi să te extinzi”, a explicat Moloţ. Până în anul 1989, fabrica de blănuri de la Vidra Orăştie prelucra un milion de piei pe an, acum uzina s-a desfiinţat şi a apărut o problemă la nivel naţional, deoarece nimeni nu mai prelucrează pielea de oaie.
Ciobanii adevăraţi au dispărut
Declinul oieritului a mai adus însă un fenomen deloc îmbucurător: ciobanii adevăraţi sunt pe cale de dispariţie. Locul lor este luat de „paznicii” turmelor. „Nu mai sunt acei oameni calificaţi, aşa cum te califici în meseria de strungar, lăcătuş, profesor sau doctor. Aici nu mai sunt. Îi iei de pe stradă şi îi duci la oi numai ca să nu le mănânce lupul, avem doar paznic la oi. Aici e marea problemă: lipsa ciobanilor adevăraţi”, atrage preşedintele CJ Hunedoara. Moloţ spune că, în ceea ce priveşte zootehnia, judeţul Hunedoara este cumva pe muchie de cuţit şi mulţi şi-au cumpărat animale ca să beneficieze de subvenţiile pentru terenuri. Puţini sunt însă cei care ştiu cu adevărat ce înseamnă ştiu cu adevărat ce înseamnă creşterea animalelor, fie că vorbim despre oi, capre sau vite.
Carmen Cosman – Preda
