Dacă romanii ar fi venit să cucerească cetăţile dacice din Munţii Orăştiei îmbarcaţi în automobile, probabil că dacii rămâneau liberi până-n zilele noastre. Drumul spre Sarmizegetusa Regia este infernal. Fără nicio exagerare. Zeci de turişti vorbesc public despre drumul impracticabil spre cel mai de seamă monument istoric din judeţul Hunedoara
De la Costeşti spre Sarmizegetusa Regia începe coşmarul oricărui automobilist. Sunt cam 20 de kilometrii de drum judeţean ce arată mai jalnic, ca un drum forestier, 20 de kilometrii de drum în care gropile apar ca ciupercile după ploaie şi iau pe nepregătite până şi pe şoferii care fac zilnic naveta pe-acolo.
Printre hârtoape spre sacralitate
Drumul spre capitala regatului dac a fost reabilitat de două ori în anii trecuţi. În zadar. La foarte scurt timp el a redevenit o lungă adunătură de hârtoape din cauza traficului greu. Un bătrân localnic zicea odată că banii care „s-or băgat în drumu’ ăsta, puşi sută lângă sută, ajungeau cât să calci numa’ pe bani până la cetate”.
Firmele care exploatează pădurile din Munţii Orăştiei transformă drumul în inutile tranşee. „Drujbiştii” încarcă maşinile la suprasarcină ca să scoată profit cât mai mare cu costuri cât mai mici. În urmă cu vreo trei ani, atunci când administraţia judeţeană „a stat la pândă” cu cântarul mobil să verifice cât de disciplinaţi sunt cărăuşii de buşteni, pe acest drum s-au înregistrat cele mai grave abateri. Nici drumarii care au dus piatră la autostradă nu supraîncărcau maşinile atât de mult. Nu-i de mirare că drumul a ajuns o înşiruire de gropi. Mai mult, camioanele strică drumul în continuare, iar unele gropi ajung şi la 30 de centimetri adâncime.
Gropile curente. O baie de nervi
Cei de la Enel au pus şi ei osul la degradarea drumului. Anul trecut a fost începută o lucrare pe care nu a finalizat-o nimeni din cauză că firma care a contractat lucrarea a intrat în insolvenţă. Pe mai bine de cinci kilometrii de drum se întind şanţuri care îngustează „carosabilul” şi provoacă ambuteiaje şi accidente. În primele luni ale acestui an, au fost 16 autoturisme avariate (cu baia de ulei spartă) din cauza gropilor. De altfel, pe mai bine de trei sferturi din drum se circulă din groapă în groapă. Dintr-o sută de turişti care ajung cu maşina la Sarmizegetusa, 80 reclamă (de cele mai multe ori violent) starea proasta a drumului.
Cum poţi distruge o clipă de vis
Zilele trecute, un hunedorean a venit la redacţie să-şi spună păsul în legătură cu acest drum. Primise vizita unor prieteni din Polonia, curioşi să viziteze monumentul UNESCO din Munţii Orăştiei. De la Costeşti, maşina abia se târa cu 20 de kilometri pe oră spre Sarmizegetusa. Era cald şi din drum se ridica o perdea înecăcioasă de praf ce le tăia respiraţia. La întoarcere i-a ajuns din urmă o ploaie violentă, „cu bulbuci”. În câteva secunde, gropile erau camuflate în băltoace imprevizibile. Drumul de întoarcere a fost un chin greu de suportat. Şi amintirea drumului s-a aşezat ca o umbră plină de dezgust peste frumuseţea de netăgăduit a Regiei. Pentru că – nu-i aşa? – România este o ţară minunată. Păcat că nu prea ai cum să ajungi la ea fără să regreţi…
