Prefectul Sorin Vasilescu a revenit, ieri, cu câteva clarificări în privinţa suspendării regulamentului impus de autorităţile judeţene pentru protejarea drumurilor. Prefectul insistă asupra faptului că lobby-ul făcut firmei Draxelmaier a fost un demers corect (chiar dacă nu intră în fişa postului său şi şi-a depăşit competenţele) şi mai spune că temeiul legal a fost unul „căutat”
Prefectul Sorin Vasilescu spune că nu ar fi căutat motive de nelegalitate (a se citi „nod în papură”) regulamentului privind circulaţia pe drumurile judeţene dacă nu existau sesizările făcute de firma germană Draxelmaier. „Aspectele sesizate de agenţii economici din municipiul Hunedoara vizează creşterea costurilor de producţie, reclamând faptul că nu au rută alternativă pe care să-şi transporte mărfurile, fiind obligaţi să se deplaseze pe un sector de drum cu o restricţie a masei maxime admise pe osie sub limita naţională şi europeană, supuse unei supra taxări ceea ce se reflectă în preţul final al produselor. Un agent economic din Hunedoara cu aproximativ 1.400 de salariaţi a menţionat, în cadrul discuţiilor, că ia în calcul o eventuală relocare a capacităţilor de producţie din cauza costurilor suplimentare de producţie”, a explicat prefectul Sorin Vasilescu.
Aceste argumente n-au valoare juridică – asta a admis şi prefectul. Şi totuşi Sorin Vasilescu a insistat asupra lor, probabil, pentru că „dă bine” să se ştie că Prefectura este îngrijorată de soarta „pălmaşilor” care ar putea rămâne fără serviciu.
O poveste lacrimogenă greu de crezut
Prefectul Sorin Vasilescu a evitat să spună cât vor plăti nemţii în plus ca să-şi transporte marfa, pretinzând că nu ştie. Asta deşi suma a fost foarte des vehiculată „în cadrul discuţiilor”. Este vorba despre 500 de euro pe lună. Atât ar plăti în plus Draxelmaier Grup, o firmă care are investiţii în România de peste 220 de milioane de euro şi obţine profituri de zeci de milioane de euro. Greu de crezut că un „investitor strategic” e dispus să-şi mute afacerea ca să scape de „povara” unui cost suplimentar de 500 de euro. În orice caz, conducerea Consiliului Judeţean nu crede această variantă şi susţine în continuare că adevărata miză este în altă parte şi că prefectul a dat o mână de ajutor regilor asfaltului, folosind drept paravan o poveste lacrimogenă şi ireală cu mii de oameni care-şi pierd serviciul, familii disperate şi un investitor strategic care, chipurile, ne lasă baltă pentru o extracheltuială de 500 de euro.
Temeiul legal al suspendării
Din punct de vedere legal, povestea este mult mai simplă. Juriştii prefecturii au găsit „chichiţa” pentru care regulamentul trebuie suspendat: art.8 (4) din Legea 24/ 2000 „Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor”.
Astăzi, în şedinţa Consiliului Judeţean vor fi scoase din regulament ambiguităţile invocate de Prefectură. Cu toate acestea, asfaltatorii au liber la distrus de drumuri judeţene pentru că procesul continuă, primul termen de judecată nici nu a fost încă stabilit şi regulamentul este neoperant.
La ce bun un regulament?
Reamintim că regulamentul privind restricţiile de tonaj pe drumurile judeţene din Hunedoara a fost adoptat de Consiliul Judeţean după ce s-a constatat că asfaltatorii (în special) şi alţi transportatori încarcă maşinile la supra-sarcină, distrug infrastructura de drum şi pleacă după terminarea lucrărilor fără să plătească pagubele provocate. Astfel s-a instituit o taxă care să acopere în timp real daunele, fără să mai fie nevoite autorităţile judeţene să recupereze banii după ani de procese de la regii asfaltului.
