Deputatul PNL pentru colegiul nr. 7 Hunedoara a monitorizat Guvernul mai atent ca parlamentarii opoziţiei (care au în „fişa postului” această preocupare) şi nu a făcut-o formal, ci insistent cu reveniri la temele de interes local. Deputatul PNL a fost în prima sesiune cel mai activ parlamentar din judeţ. Şi, în timp ce sunt zone cu câte doi parlamentari pe-un loc, Carmen Hărău este singurul deputat care „păstoreşte” două colegii
Evident, munca unui deputat nu poate fi normată ca, pe vremuri, la colhoz. Totuşi, comparând datele afişate pe pagina oficială a Camerei Deputaţilor, câteva concluzii se pot trage. Una ar fi aceea că deputatul Carmen Hărău a fost cel mai activ parlamentar din judeţul Hunedoara.
Rep.: Entuziasmul primului mandat sau ceva mai mult de atât?
Carmen Hărău: Aprecierea dumneavoastră cum că sunt „cel mai activ parlamentar din judeţ în sesiunea care s-a încheiat” ar putea fi inexactă deoarece o mare parte dintre activităţile unui parlamentar nu sunt monitorizate pe site-ul oficial al Camerei Deputaţilor (de exemplu: munca desfăşurată în comisiile parlamentului, timpul petrecut în negocieri la ambasadele şi camerele de comerţ bilaterale pentru a găsi investitori, timpul petrecut în audienţe, ş.a.m.d.).
Oricum, vă rog să reţineţi faptul că mă consider coechipier nu competitor al colegilor parlamentari din judeţ, iar activitatea mea nu are legătură cu „entuziasmul primului mandat”, ci mai degrabă cu faptul că, de când am devenit conştientă că exist, nu am făcut nimic altfel decât serios şi cu entuziasm. De cele mai multe ori se adaugă şi suflet în reţetă.
„Semnalarea problemei este mijloc nu scop”
Rep.: Aţi stat cu ochii pe Guvern (29 de întrebări şi interpelări, asta doar ceea ce e oficial înregistrat) cum ar fi trebuit să stea un deputat al opoziţiei. Sunteţi mulţumită de răspunsurile primite?
Carmen Hărău: Da, am 29 de interpelări ale executivului, iar această realitate nu mă face să mă simt ca un deputat de opoziţie, ci ca un politician aflat la putere despre care hunedorenii ştiu că nu face figuraţie. Interpelarea este o modalitate specific parlamentară prin care se aduce în atenţia executivului (chiar şi atunci când faci parte din echipa politică de susţinere a lui), problematica de interes a oamenilor care te-au trimis în parlament. De unde ideea că interpelezi guvernul doar dacă eşti deputat de opoziţie?! În opinia mea atâta timp cât guvernul este „în picioare” pentru că este susţinut de o majoritate de parlamentari, să facă bine să se aplece asupra problemelor semnalate de parlamentari, inclusiv de deputatul USL de Hunedoara, Carmen Hărău!
Nu, nu sunt mulţumită de toate răspunsurile primite. De cele mai multe ori, după un răspuns nesatisfăcător, insist în cadrul unor discuţii directe cu membri ai executivului pentru a le prezenta clarificări suplimentare. Cu politeţe şi cu argumente pertinente, cu fermitate, cu perseverenţă. Se adaugă obligatoriu mult tact în reţetă, interesul fiind întotdeauna centrat pe rezolvarea problemei. Semnalarea problemei este mijloc nu scop.
Pădurenii şi portul popular ca sursă de venit
Rep.: Din analiza informaţiilor reiese că aţi preluat, cumva, şi problemele Colegiul nr. 3 (Ţara Haţegului, Călan, Ţinutul Pădurenilor) rămas fără deputat. De ce?
Carmen Hărău: Implicarea mea în probleme ale Colegiului nr. 3, se explică prin dispoziţiile primite de la preşedintele organizaţiei judeţene a PNL, domnul Mircea Ioan Moloţ, pe de o parte, iar pe de altă parte prin faptul că oameni pe care îi cunosc şi îi respect de zeci de ani apelează la mine. Cum mi-ar sta, spre exemplu, să-i spun doamnei doctor Dobrei de la spitalul din Haţeg, când apelează la mine, că Haţegul nu face parte din colegiul meu?!
Rep.: Care este stadiul proiectului dumneavoastră privind portul popular din pădurenime? (Deputatul PNL şi-a propus să găsească piaţă de desfacere sau parteneri externi pentru costumele populare pădureneşti în aşa fel încât locuitorii din Ţinutul Pădurenilor să facă o profesie din confecţionarea lor, n.r. )
Carmen Hărău: N-a depăşit „genunchiul broaştei”, din păcate, lucru care mă nemulţumeşte şi pe mine foarte mult. Nu mi-a mai ajuns timpul. Mă încurcă foarte tare şi absenţa unui posibil colaborator pe acest proiect, un om cu mult suflet şi care-mi este foarte drag, domnişoara Laura Oană, care este acum indisponibilă.
Vă mulţumesc pentru această ultimă întrebare. Aşa cum vă cunosc sunt sigură că o veţi tot pune şi asta mă va feri de „amnezia” pe care, uneori, ţi-o mai poate induce oboseala şi lipsa de timp. Mi se întâmplă rar, dar în ceea ce priveşte acest proiect vreau să fiu sigură că nu mi se poate întâmpla. Stilul dumneavoastră gazetăresc îmi oferă o garanţie suplimentară, căci mă voi strădui să am ce raporta pe această temă când mă veţi întreba data viitoare.
