- De două decenii, după oprirea activităților miniere, liniștea a cuprins treptat vechea carieră minieră și așezările din împrejurimile sale, aflate în comuna Certeju de Sus din Hunedoara, cu nouă sate și vreo 3.000 de locuitori. Aici a funcționat, începând din 1979, una dintre marile cariere miniere din România.
La mijlocul anilor ‘70, după cercetări geologice îndelungate, statul român a hotărât deschiderea uneia dintre cele mai mari cariere miniere din România, în comuna Certeju de Sus din Hunedoara, aflată la 20 de kilometri de municipiul Deva.
Cariera minieră Coranda din Munții Metaliferi a însemnat măcinarea și mutarea dealului pe care erau așezate satele Bocșa Mare și Bocșa Mică din Hunedoara și împrejurimile lor, pentru a putea fi exploatate, la suprafață, zăcămintele de minereuri de aur și argint, cu conținut de cupru, zinc, fier, magneziu și sulf.
„Explorările au început prin 1961, dar toate galeriile au ajuns pe sub Coranda. Nu se știa atunci că va fi exploatată de la suprafață sau că se va lucra în subteran. A fost construit un tunel de vreo 850 de metri prin care ajungeau cu rabele, până în fundul pământului, unde era încărcat minereul de bază, care era în nucleul Corănzii. Acolo era producție puternică, nu doar de aur, dar și de alte metale, diferite, de mari proporții, așa ceva nu prea s-a mai găsit în Europa”, își amintește Petru Grec, un fost inginer minier.
Mare zăcământ de minerale și metale prețioase
În adâncurile Corandei, zăcământul de metale prețioase a fost exploatat intens din epoca habsburgică, însă pe dealurile din vecinătatea perimetrului minier au fost descoperite urme ale unor așezări miniere din vremea romanilor.
Și tot în apropiere, la Sărăcâmb, au fost extrase cantităţi mari de aur, argint, dar şi metale rare ca telurul, kreneritul, muthmannitul, săcărâmbitul (nagyagit), petzitul şi silvanitul.
Uzinele aurifere ale Certejului
În 1979, după ce dealul a fost curățat de pădure, iar casele locanicilor au fost strămutate, în vârful Corandei, a început activitatea de decopertare a solului.
„I se spunea, înainte, Exploatarea Minieră Certej, sau, şi mai înainte, se vorbea despre regiunea minieră Certej-Săcărâmb. Acum i se spune Coranda-Certej. Nu-i vorba de o localitate, ci de un uriaş deal, Coranda, aflat cam în centrul triunghiului Certej-Hondol-Săcărâmb, deal sub care cercetările geologice au depistat un important zăcământ ce deţine ponderea în ansamblul exploatării, un zăcământ cu o compoziţie extrem de diversă, bine precizată din punct de vedere metalogenetic. Lucrările de descopertare au început prin 1979, dar cercetările au început mult mai devreme. Începând de anul trecut, am intrat pe producţie, dar suntem încă departe de minereurile primare. Descopertările, efectuate în zona straturilor de oxidaţii, se desfăşoară în paralel cu amenajările de subteran”, informa în 1985, Aurel Lăpuşcă, directorul general al Centralei miniere din Deva, în revista Flacăra.
În anii 1983 – 1984, la poalele dealului, în Certeju de Sus, la circa patru kilometri de locul de exploatare, a fost ridicată uzina de preparare a minereului legată de carieră printr-o rețea de funiculare de circa patru kilometri.
„Construirea şi montarea funicularului a fost o premieră pe ţară. Spre deosebire de altele, acest mijloc complex şi modern de transport devine, în anumite perioade de funcţionare, şi producător de energie electrică. Aşa a fost conceput şi proiectat de specialiştii noştri“, informa ziarul România Liberă, în 1988.
În anii ’80, cariera minieră Coranda s-a extins pe mai mult de 60 de hectare, cu trepte de 10 – 15 metri. Aici lucrau excavatoarele cu cupe de peste patru metri cubi şi foreze uriașe, își amintesc localnicii, iar basculantele de 40 de tone erau folosite pentru transportul minereului la buncărele funicularului şi a sterilului la halde.
În vale, comuna Certeju de Sus din Hunedoara s-a transformat într-un mic orășel muncitoresc, cu peste 300 de locuințe în blocuri, garsoniere și cămine muncitorești, cu un liceu și două școli generale și chiar și cu un muzeu al mineritului.
Mine de aur din Munții Metaliferi, în declin din anii ’90
Cariera minieră Coranda și minele din vecinătatea ei au intrat în declin după 1990, iar până la mijlocul anilor 2000 și-au încetat activitatea, la fel ca toate minele metalice din Hunedoara.
„Pe la mijlocul anilor ’90, oamenii au început să plece, iar prin 1997, odată cu primele ordonanțe, au mai rămas foarte puțini angajați. Erau puși la pază, păzeau ce se putea fura, pentru că aici au fost cantități enorme de utilaje, de cabluri, scule, instalații. Apoi a venit o echipă de închidere a minelor, activitatea s-a oprit treptat și au fost astupate intrările în galerii. În subteran au mai rămas locomotive, mașini de încărcare, însă tunelurile au fost inundate”, spune Petru Grec.
Costurile mari de producţie, tehnologiile învechite şi mai puţin performante, lipsa potenţialului economic la vremea respectivă şi epuizarea zăcămintelor s-au numărat printre motivele care au dus la închiderea unităţilor miniere şi la disponibilizarea a mii de salariaţi.
Natura a pus stăpânire pe teritoriul Corandei, oferind o priveliște neobișnuită. Treptele sale de piatră, care coboară spre fundul craterului, se înfățișează în nuanțe roșiatice, cenușii, galbene și albastre, amestecate cu verdele crud al pădurii tinere și arbuștilor răsăriți după abandonarea lucrărilor.
Câteva vechi instalații și construcții miniere dezafectate se găsesc din loc în loc pe întinderea Corandei, iar în apropierea ei, pădurea câștigă teren în jurul haldelor de steril.
