Nicolae Iordache, unul dintre minerii accidentaţi în catastrofa din Mina Petrila, soldată cu 13 morţi şi 15 răniţi, a supravieţuit miraculos exploziilor din subteran, în urma cărora a suferit arsuri pe mai mult de 80 la sută din suprafaţa corpului. Potrivit statisticilor, doar patru la sută dintre cei aflaţi în situaţia lui aveau şanse de a mai trăi. Totuşi, minerul în vârstă de 44 de ani a fost puternic. A zăcut timp de peste două luni la pat, în Spitalul Clinic de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri din Bucureşti, iar în primele trei săptămâni de la accidentul de muncă a fost în comă. Nici medicii nu îi mai dădeau şanse de a-şi reveni, povesteşte el, însă în prezent, la şapte ani de la dezastrul minier, bărbatul s-a refăcut aproape complet. “A fost un adevărat miracol”, spune Nicolae Iordache, încă angajat la Exploatarea Minieră Petrila.
Nicolae avea 120 de kilograme înainte de a suferi accidentul. Lucra în subteran şi jucase fotbal la mai multe echipe din Valea Jiului. În primele luni de la explozie, în spital, a slăbit peste 50 de kilograme. A suferit mai multe intervenţii chirurgicale, unele pe trahee, şi a stat sub tratament aproape un an. Apoi s-a întors la aceşi mină în care a muncise de mai bine de un deceniu.
“Îmi amintesc cu groază clipele exploziei ne-a surprins în abataj şi cum am ieşit la suprafaţă, mai mult morţi decît vii, cei care am scăpat cu viaţă din acel infern. Ştiu apoi că am fost învelit într-o folie de protecţie şi apoi urcat în ambulaţă, iar din acel moment, firul mi s-a tăiat. Săptămâni întregi am stat în spital, sedat, pentru a putea rămâne în viaţă. Am suferit mai multe intervenţii chirurgicale, mi s-au pus o mulţime de grefe de piele, traheea mi-a fost distrusă de arsuri, dar cu timpul mi-am revenit, chiar dacă am încă unele probleme de sănătate, în special când este frig. A fost un adevărat miracol. Mă uit la acei copii din club, care au trecut prin aceleaşi momente ca noi şi le doresc să aibă dorinţa mea de a mă face bine”, spune minerul.
Nicolae Florin Iordache îşi aminteşte că în Mina Petrila ortacii se puteau aştepta oricând la o tragedie. “Cărbunele care ardea mocnit a luat foc şi în câteva secunde ne-a surprins. Dar ştiam la ce riscuri ne expunem. Nu a fost ca în club, unde nimeni nu îşi putea imagina că ar putea trece printr-o asemenea catastrofă”, a relatat minerul. Întors la Mina Petrila, Nicolae Iordache este unul dintre ortacii care vor pune lacătul pe exploatarea din Valea Jiului. “Mai am câteva săptămâni de lucru. De la 1 noiembrie, activitatea minei s-a oprit, iar noi, cei care am rămas, mai ne ocupăm de activităţile de închidere ale minei”, a spus Iordache.
No toţi minerii răniţi în explozia de la Petrila au avut şansa lui. Constantin Loghin a suferit arsuri pe şapte la sută din suprafaţa corpului şi fracturi, după ce un perete din abataj s-a prăbuşit peste el. După un an şi jumătate de chinuri, a murit. “El a suferit arsuri grave, atât pe căile respiratori, cât şi pe piele. Dar şi o fractură deschisă la mână, pentru care a stat şase luni în în tratament. De când a fost dus la spital, medicii mi-au spus că are şanse mici să îşi revină. Noi am sperat că se va reîntoarce pentru a munci în subteran, pentru că aveam patru copii, iar el îşi dorea să muncească din nou, pentru a ne întreţine. Însă, treptat, starea lui s-a tot înrăutăţit, iar după un an şi jumătate, a decedat în spital”, a povestit Adriana Loghin, fosta soţie a minerului Constantin Loghin, angajată ca miner, la Lonea.
Mina Petrila a fost locul celei mai mari tragedii miniere din ultimul deceniu. Aici, în ziua de sâmbătă, 15 noiembrie 2008, în jurul orei 15:00, o explozie produsă într-un abataj minier, în urma acumulărilor în exces de gaz metan, a provocat moartea a opt mineri. Alţi opt salvatori minieri aflaţi în subteran în acel moment au suferit arsuri grave, în urma deflagraţiei. Patru ore mai târziu, o altă explozie avea să curme viaţa altor cinci mineri şi salvatori din mină şi rănirea altor oameni. Cele două deflagraţii, soldate cu moartea a 13 mineri şi rănirea altor 15, au avut loc la o adâncime de aproape 1.000 de metri, ambele fiind cauzate de acumularea gazelor toxice în mină.
