Şase oameni vor fi premiaţi sâmbătă, dimineaţă, în cadrul campaniei „Premianţii fără premii”, desfăşurată în Deva. Cine vor fi premianţii unei ediţii speciale, care va avea loc în 30 noiembrie, înaintea Zilei Naţionale a României? Iniţiatorii campaniei îi invită pe hunedoreni să îi cunoască:
Ileana Lucaciu – creator de costume populare
Vine din comuna Toplița pentru a ne arăta roadele muncii sale. Costumele populare pe care le coase cu migală și răbdare. Născută pe data de 25 martie 1944, doamna Ileana Lucaciu a fost, începând cu anul 1965, profesor, s-a ocupat cu deslușirea slovei de către învățăceii care treceau pragul școlii, iar din anul 1999 și-a continuat cariera didactică până în 2005 ca profesor instructor la Școala populară de artă – Secția țesut și cusut.
A obținut pe baza muncii sale aproape 50 de diplome prin care i-au fost recunoscute valoarea muncii, efortul și tenacitatea de a păstra vie o tradiție a neamului românesc, pe care l-a reprezentat cu cinste și demnitate la numeroase târguri și expozții de creație populară.
Adrian Miheț – meșter lemnar
S-a născut în anul 1980 în orașul Abrud din județul Alba într-o familie de tâmplari. A învățat de mic să practice meseriile de dogar, tâmplar și dulgher, acestea fiind transmise din generație în generație. Își întreține familia din munca pe care o prestează în propria gospodărie. În urmă cu șase ani s-a mutat în comuna Luncoiu de Jos. A participat la numeroase expoziții în țară și în străinătate, reprezentând cu mândrie țara în care trăiește.
Adria Miheț a înățat să vorbească lemnului, să-l facă să-l asculte să se lase modelat după voința meșteșugarului.
Ing. Gheorghe Mununar – salvator miner
Născut în anul 1971 în municipiul Petroșani, a reușit să ajungă șeful Stației de Salvare Minieră din cadrul Punctului de lucru SSM PETROŞANI, Sucursala Divizia Minieră a Complexului Energetic Hunedoara SA. Inginerul Mununar este căpitanul echipei de salvatori minieri din România, care a participat la Concursul Internaţional de Salvare Minieră care a avut loc la Donetsk, în Ucraina, unde a obţinut o bine meritată menţiune. El a coordonat şi condus, cu profesionalism şi operativitate, intervenţia dificilă de cercetare, căutare şi recuperare a cinci persoane date dispărute care au intrat în mod fraudulos în subteranul Sectorului Minei Borzaş din cadrul CNMPN REMIN SA BAIA MARE în data de 27.12.2012.
Trebuie subliniat faptul că fiecare salvator miner este un erou. Ei merită prețuirea noastră pentru simplul motiv că se pregătesc să intre în subteran atunci când nimeni nu dorește acest lucru. Ei sunt chemați să smulgă din pântecele pământului pe cei care, din nefericire, ajung să fie victime al unor accidente produse în subteran.
Merită să îi mulțumim acestui om și să-i spunem la ceas de sărbătoare NOROC BUN și să-i arătăm că îi prețuim eforturile depuse în activitatea sa zilnică. Premiile obținute în concursuri sunt binemeritate, dar de data asta vine să-i mulțumim pentru ceea ce face zilnic.
Raul Alex Pipis – cel mai bun elev olimpic al județului Hunedoara
Este elev al Colegiului Național „Iancu de Hunedoara” din municipiul Hunedoara și a absolvit clasa a XI-a cu media generală 10. În anul școlar 2012-2013 a făcut parte din LOTUL NAȚIONAL LĂRGIT pentru OLIMPIADA INTERNAȚIONALĂ DE FIZICĂ, la OLIMPIADA INTERNAȚIONALĂ PLURIDISCIPLINARĂ „TUYMAADA”, obținând LOCUL AL II-LEA (MEDALIE DE ARGINT) și PREMIUL SPECIAL PENTRU CEA MAI BUNĂ LUCRARE EXPERIMENTALĂ LA FIZICĂ. Rezultatele acestui tânăr minunat au fost posibile ca urmare a eforturilor proprii și a atenției cu care a fost îndrumat de profesorul său coordonator, domnul Daniel Lazăr. Tânărul elev care ne face cinste este Fiul unui lăcătuş mecanic şi al unei economiste, Raul-Alex Pipis este primul olimpic internaţional la Fizică de la „Iancu de Hunedoara”. În spatele distincţiilor câştigate la olimpiada din localitatea rusă Yakutsk se află însă câteva mii de probleme şi experimente pe care liceanul le-a făcut în ani buni de pregătire.
Raul-Alex Pipis are o adevărată colecţie de diplome şi medalii câştigate, de-a lungul anilor, la olimpiade şi concursuri şcolare. A participat la prima olimpiadă în clasa a V-a, iar în anul următor se întorcea deja cu o menţiune de la faza naţională a Olimpiadei de Educaţie Tehnologică.
Palmaresul său olimpic include, printre altele:
*Menţiune la Olimpiada Naţională de Fizică – clasa a VII-a;
*Premiul III la Olimpiada Naţională de Fizică şi Menţiune la Concursul Naţional de Fizică „Evrika” – clasa a VIII-a;
*Menţiune la Olimpiada Naţională de Fizică şi Menţiune la Concursul Naţional de Fizică „Evrika” – clasa a IX-a;
*Argint la Olimpiada Naţíonală de Fizică şi Menţiune la Concursul Naţional de Fizică „Evrika” – clasa a X-a;
*Menţiune şi Medalie de Argint la Olimpiada Naţională de Fizică,
*Premiul II la Concursul Naţional de Fizică „Evrika”.
Nu toţi olimpicii premiaţi la etapa naţională ajung la faza internaţională. Ca să ajungă în Lotul Naţional Lărgit pentru etapa internaţională, Raul-Alex Pipis a susţinut o probă de baraj, de 5 ore – cu subiecte la nivel universitar, în urma căreia au fost selectaţi cei mai buni 20 de concurenţi. A urmat un stagiu de pregătire specială, cu profesori universitari, la Institutul de Fizică Atomică şi Nucleară Măgurele – Bucureşti, după care cei 20 au trecut prin alte patru probe de baraj. Primii 8 s-au calificat în Lotul Naţional Restrâns pentru etapa internaţională.
Merită, spunem noi, prinosul nostru de recunoștință.
Petru Borza – meșter olar
Este născut la data de 06 decembrie 1932, în satul Obârșa, comuna Tomești, judetul Hunedoara. Practică această meserie de la vârsta de 15 ani, pe care a moștenit-o de la tatăl său Borza Valer, care a fost recunoscut și el ca un bun meșter popular. Petru Borza a încercat să transmită acest meșteșug celor doi copii ai lui, precum și nepoților, dar, din păcate, acest lucru nu a dat roade. De-a lungul timpului a colindat ţara cu produsele sale, care au fost foarte apreciate de iubitorii de artă, participând la multe târguri unde a fost recompensat cu diplome și bani. Din păcate, alături de trei-patru meșteșugari, a rămas printre puținii păstrători de tradiții din zona sa care mai practică olăritul.
Petru Borza, unul dintre cei mai cunoscuţi din Hunedoara şi singurul rămas din vechea generaţie de meşteșugari de gen ai satului Obârşa. Secundat de un formator specializat în cultura tradiţională, olarul Petru Borza a oferit elevilor din Blăjeni câteva din secretele meşteşugului său. Elevilor li s-au prezentat instrumentarul specific şi tehnicile de bază de lucru, etapele de pregătire a lutului, metode de modelare, modul de folosire a roţii olarului şi modele tradiţionale de ceramică specifice zonei. Tinerii au încercat apoi să pună în practică lucrurile învăţate şi au realizat mai multe obiecte din ceramică, sub îndrumarea meşterului olar.
Se cuvine să-i mulțumim pentru munca lui.
Ștefan Grosu – cel mai bătrân salariat al județului Hunedoara. Cioban la 97 de ani!
Și-a trăit viața printre mioare. Acum, la aproape un veac de existență, Moș Ștefan a decis că e timpul să aibă și carte de muncă, pentru prima dată în viața lui, după ce a fost și prin Spania cioban. El a auzit că un om de afaceri din Lupeni angajează ciobani cu carte de muncă. Salariul era motivant, 1.000 de lei, față de pensia lui de veteran de război de doar 100 de lei. Fără să stea mult pe gânduri l-a sunat pe patron și i-a spus că vrea să se angajeze cioban la turma de 120 de oi.
Pentru Ștefan Grosu nu există, practic, altă meserie decât cea de cioban. A crescut și a trăit o viață printre oi, întâi cu mioarele familiei și apoi ca cioban angajat. De loc este din comuna Șugag, județul Alba și acolo a deprins meseria. A trecut și prin război, dar s-a întors la oile lui. Despre război nu vrea să vorbească, este un subiect care îi alungă veselia din ochi și îi umple de lacrimi privirea. Lacrimile se usucă însă imediat când aduce din nou vorba despre mioarele lui dragi, la care nu ar renunța pentru nimic în lume. Moș Ștefan are un singur regret. Deși trăiește de o viață între turmele de mioare, nu știe să cânte la fluier. A învățat să citească, chiar și numerele și calculele le-a deprins, dar nu și taina fluierului. „Am îmbătrânit printre oi și ăla nu-l pot învăța. Nu-mi merg degetele, nu pot să cânt la fluier”, spune cu oarecare regret Ștefan Grosu. Dar dacă a reușit să își facă prima carte de muncă la peste 90 de ani, s-ar putea că viitorul să-i rezerve și această surpriză.
Este un model de putere de muncă, de caracter. Nu cere milă, muncește și îi mulțumește lui Dumnezeu că are putere să facă asta.
Ne trebuie și nouă putere să privim un asemenea om în ochi.
