Află povestea voluntarilor care au trăit 5 luni în America de Sud încercând să schimbe tinerii din oraşul lui Che Guevara prin cea mai nouă metodă de învăţare!
Au lucrat cu copii din mahalalele Argentinei, au aflat obiceiurile băştinaşilor, au gustat din bucătăria locală şi au adus la Deva „băutura prieteniei” din Ţara Tangoului.
Opt volunari români au trăit 5 luni la Rosario, încercând să schimbe copii şi tineri printr-o metodă modernă de învăţare – fără discipline impuse şi fără reguli obligatorii.
Experienţa i-a schimbat inclusiv pe ei. Trei dintre voluntari au povestit la Deva care este preţul vieţii în mahalalele Argentinei, cât cântăreşte peso-ul pe „piaţa albastră” şi cum arată un oraş în care microbiştii nu vor să audă de România.
Evenimentul a marcat „Ziua Educaţiei Nonformale” şi a fost organizat de Asociaţia pentru Dialog, Cultură şi Sport în parteneriat cu Direcţia Judeţeană de Sport şi Tineret Hunedoara.
„Rainbow of Change”
Radu Tîrnăcop e din Deva, Radu Ionescu – din Bucureşti, iar Petra Cîrnei – din Rădăuţi. S-au cunoscut în Capitală şi au plecat în America de Sud printr-un proiect intitulat „Rainbow of Change”. Iniţiatoarea lui a avut un vis. Să înveţe tangoul chiar în Argentina.
„Am stabilit o colaborare cu o organizaţie de voluntari din Rosario, am scris proiectul, s-a aprobat, am primit finanţarea şi am plecat”, explică Radu Tîrnăcop, managerul proiectului care a implicat activităţi sociale cu copii din mahalale, educaţie nonformală cu voluntari argentinieni şi colaborarea cu instituţii publice din Rosario.
Concret, românii au organizat ateliere de teatru, călătorii imaginare prin ţările lumii, cursuri de înot şi caiac, o bibliotecă „vie” (foto) şi o seară românească.
Argentina i-a surprins pe tineri. Primul şoc – diferenţele culturale şi bariera lingvistică. O lună, au luat cursuri de limbă. Au învăţat spaniola şi au legat prietenii cu copii săraci şi cu tineri pe care fărădelegile i-au adus în centre speciale.
Cum scapi viu din mahala
„Am început cu lecţii de înot pentru adolescenţi acuzaţi de furt şi consum de droguri. Am lucrat şi cu copii din mahalale. Cartiere cu barăci îngroapte-n gunoaie – fără apă curentă, energie electrică, asfalt sau WC. Locuitorii lor sunt bolivieni, peruani sau paraguayeni veniţi în Argentina pentru un trai mai bun. Trăiesc de pe-o zi pe alta, lângă copii bolnavi şi câini plini de râie. Printre cocioabe, atârnă adidaşi înşiraţi pe sârme. E un semn că-n locul acela se vând doguri. Traficanţii îşi reglează conturile cu arma. O femeie a fost împuşcată chiar în ziua sosirii noastre. Copiii din mahala n-au fost niciodată în centrul oraşului. Ştiu doar că locuiesc în Argentina, dar n-au noţiunea de continent”, povesteşte Petra Cîrdei.
Străinii pot intra în mahala doar dacă au cu ei un localnic. Asta, dacă ţin la viaţa lor! Răpirile, crima, prostituţia, drogurile şi traficul de carne vie sunt la ordinea zilei în cartierele sărace. Nici prin Rosario nu te poţi plimba de capul tău. E bine să nu umbli singur. Autobuzele deschid uşile înainte de staţie – dacă nu eşti atent, te trezeşti pe caldarâm. Taxiul e mai sigur decât orice mijloc de transport. Şoferul te lasă la poartă şi aşteaptă până când intri în casă. Pentru siguranţă!
Fotbalul împarte Rosario în două
În mahala n-a auzit nimeni de Europa, dar în Rosario oamenii ştiu multe despre România. Hagi şi Dracula sunt faimoşi peste tot, dar argentinienii nu vorbesc despre ei. Oraşul lui Messi n-a uitat nici după 19 ani „dezastrul” de la Mondialele de Fotbal din SUA – când România a eliminat Argentina în optimile de finală. Fotbalul e un sindrom pe tot continentul. A împărţit Rosario în două. Sudul e al campioanei Newell‘s Old Boys, iar nordul şi-l dispută Rosario Central. Inclusiv plăcuţele cu numele străzilor sunt vopsite în culorile cluburilor.
„Între cele două cluburi e o rivalitate istorică. Noi am locuit în sud, în cartierul campioanei. Am fost şi pe stadion, dar e mai bine să stai departe când e meci. Suporterii se bat cu poliţia, iar scandalurile se termină uneori cu împuşcături”, spune Petra.
Cina de la miezul nopţii
Argentina e „capitala carnivoră” a Americii de Sud. Carnea de vită e mâncarea de bază la prânz, la cină şi chiar la micul dejun. E cea mai ieftină, iar puiul este cel mai scump. Argentinienii iau cina noaptea, la ora 11, iar restaurantele nu deschid mai devreme de ora 21, spun voluntarii, care au păreri diferite despre bucătăria locală.
O porţie de „Assado Criolla” înseamnă carne de vită, mai multe feluri de cârnaţi, inclusiv în sânge, 
intestine de vacă umplute cu carne tocată şi o explozie de condimente, iar „empanadas” (foto) sunt colţunaşii argentinieni, făcuţi din aluat şi umpluţi cu carne de vită, şuncă, pui sau brânză – explică Radu Ionescu. Petrei i-au plăcut mai mult pizza, pastele, îngheţata şi vinul roşu, iar Radu Tîrnăcop povesteşte despre tradiţionalul desert cu caramel şi lapte condensat, „Dulce de Leche”.
Mâncarea e mai ieftină decât în România, dacă nu cumperi peso-ul naţional de pe „piaţa albastră”. Oficial, 1 euro este echivalentul a 6,5 peso. Neoficial, se vinde cu 10 peso. Argentinianul de rând câştigă 600 de euro pe lună, iar Rosario este oraşul cu cea mai mare rată a şomajului din ţară.
Biserică Ortodoxă cu preot libanez
Rosario se află la 300 de kilometri nord-vest de capitala Buenos Aires şi are 1.600.000 de locuitori. Cei mai mulţi sunt descendenţi ai italienilor şi spaniolilor veniţi în Argentina acum două secole. Unii au strămoşi şi în România.
„Bunicii unui tânăr de la Centrul Cultural din Rosario s-au născut la Cugir”, povestesc voluntarii.
Tot o româncă i-a ajutat să găsească Biserica Ortodoxă din Cordoba. Femeia i-a văzut la un târg. I-a auzit vorbind româneşte şi a venit la ei.
„Aşa am aflat unde era biserica pe care o căutam de-o zi întreagă. În ea slujea un preot libanez care a studiat Teologia în România, s-a însurat cu o româncă din Târgovişte şi trăia în Argentina de 37 de ani. Am petrecut Paştele în casa lor. Un Paşte românesc – cu ouă vopsite, cu pască şi vin roşu”, povesteşte Petra.
Voluntarii s-au întors acasă cu o experienţă inedită şi spun că au devenit alţi oameni. Argentina i-a schimbat, iar ei au reuşit să-i schimbe pe tinerii pe care i-au întâlnit acolo. Fiecare pune la cale alte proiecte. Doi dintre colegii lor sunt acum în Malaezia, iar o tânără din grup a rămas în Argentina.
––––––––––––––––––––––––––
Băutura prieteniei
Mate este băutura tradiţională în Argentina. O infuzie amăruie, cu efect energizant, preparată din frunzele uscate ale unei plante numită Yerba Mate. Voluntarii au adus-o şi la Deva – pentru prieteni. Se serveşte rece sau fierbinte, cu lămâie sau zahăr, într-un bol din lemn. Se bea cu Bombilla – un pai din metal, cu sită la un capăt, care-ţi permite să te bucuri de gust fără să înghiţi ierburile. Argentienienii o preferă în locul cafelei şi o beau pe stradă, în parc, în autobuz şi la serviciu. În Argentina, prieteniile se leagă la un Mate şi e nepoliticos să refuzi ceaiul. Bolul cu plante trece din mână în mână şi fiecare persoană din grup bea cu acelaşi pai.
–––––––––––––––––––––––––-
32.000 de euro a fost costul proiectului „Rainbow of Change”, finanţat de Comisia Europeană prin Programul Tineret în Acţiune
