Călin Adam este al doilea român care participă la „Tenzing Hillary Everest Marathon”, după braşoveanul Andrei Roşu. Cea mai spectaculoasă cursă organizată pe glob porneşte de la 5.000 de metri altitudine. După un antrenament de trei luni şi 100 de kilometri de mers pe jos, hunedoreanul a reuşit să termine maratonul în 8 ore.
Everest Marathon 2013 a fost câştigat de o nepaleză însărcinată şi mamă a trei copii
A alergat un singur maraton înainte de-a lua startul în cea mai dificilă cursă din lume. „Everest Marathon” se desfăşoară anual în Himalaya, începe la peste 5.000 de metri altitudine şi străbate cel mai aventuros traseu dintre toate maratoanele organizate pe glob.
Călin Adam s-a antrenat trei luni, în Canada, a parcurs pe jos 100 de kilometri, în Himalaya, şi a reuşit să treacă linia de sosire după 8 ore. Hunedoreanul are 39 de ani şi este al doilea român care participă la „Tenzing Hillary Everest Marathon”, după braşoveanul Andrei Roşu, devenit primul om din lume care a alergat în cea mai scurtă perioadă de timp 7 maratoane şi 7 ultramaratoane pe toate continentele lumii.
100 de kilometri la pas, prin Himalaya
Hunedoreanul a plecat în Nepal cu trei planuri. Obiectivul principal a fost participarea la Everest Marathon. Dar înainte de asta, şi-a propus să parcurgă pe jos traseul pe care-l urmau expediţiile pe Everest în urmă cu o jumătate de secol. Un drum de aproape 100 de kilometri, până la tabăra de bază a muntelui, pe care alpiniştii îl fac, astăzi, cu avionul.
„Am refăcut la pas tot acest traseu, împreună cu soţia mea, Alina. Fără ghid şi fără cărăuşi. Ne-a luat 3 săptămâni, dar a meritat! Am vizitat şi zona joasă a Himalayei (1.500-3.000 de metri) – satele tradiţionale din Nepal, în care oamenii trăiesc după tradiţii de 100 de ani”, povesteşte hunedoreanul.
Călin Adam este geolog de profesie şi trăieşte de 7 ani în Calgary, Canada, unde a fondat Clubul Alpin al Românilor din Alberta. Este căsătorit cu o profesoară de istorie şi are doi copii, gemeni – Ioana şi Ştefan, în vârstă de 3 ani şi jumătate.
Nu se consideră un maratonist, ci doar un iubitor al muntelui şi este convins că a terminat cea mai dificilă cursă din lume antrenat mai cu seamă de drumul parcurs pe jos până la start, cu rucsacul de 25 de kilograme în spate, şi de experienţa câştigată în mai multe expediţii. Până acum, românul a cucerit, printre altele, cel mai înalt vârf din ambele Americi – Aconcagua (6.962 de metri, din Argentina), şi cel mai înalt pisc din America de Nord – McKinley (6.194 de metri, din Alaska).
„Nu trăiesc după un program strict. Ca sportivii de performanţă. Eu cred că trebuie să te bucuri de munte, dar şi de viaţă. Am 1,73 de metri înălţime, 73 de kilograme, beau cafea zilnic, fumez pipă ocazional şi-mi permit, uneori, şi o bere cu prietenii”, explică montaniardul.
Dificultăţile cursei
Traseul Everest Marathon începe de la Everest Base Camp – la 5.364 de metri altitudine, şi se termină la Namche Bazar – 3.446 de metri. Distanţa cursei este de 42.195 de kilometri, pe un traseu montan pe cât de aventuros, pe atât de aspru.
„Principalele dificultăţi au fost altitudinea şi aerul rarefiat, dar şi diferenţele mari de temperatură. La start erau minus 5 grade Celsius şi zăpadă, iar după 10 kilometri, am dat de lapoviţă şi ploaie, pentru ca îa doua parte a concursului să alerg la temperaturi de 20-25 de grade”, explică hunedoreanul.
Anul acesta, Everest Marathon a inclus şi o probă de 60 de kilometri pentru că evenimentul a fost o ediţie specială – a celebrat 60 de ani de la prima ascensiune reuşită a celui mai înalt punct de pe glob: expediţia din 1953, a neozelandezului Edmund Hillary şi a nepalezului Tenzing Norgay.
[wzslider autoplay=”true” interval=”2000″]
Cel mai vârstnic alergător – 71 de ani
În cursa de pe Himalaya au luat startul alpinişti şi alergători între 20 şi 71 de ani, cu sau fără performanţe, din 20 de state ale lumii.
„Traseul este foarte periculos în anumite zone. Alergi pe o potecă foarte îngustă, iar lângă tine e prăpastie – sau treci pe poduri suspendate, iar hăul se cască sub picioarele tale. Unii au renunţat la proba de maraton mulţumindu-se să alerge doar la semimaraton, iar alţii au abandonat pur şi simplu cursa pentru că nu s-au aclimatizat. O maratonistă din Africa de Sud a renunţat înainte de start. S-a retras după primele două zile, la urcarea spre tabăra de bază, după ce a constatat că are rău de înălţime. Este aproape imposibil să alergi continuu la 5.000 de metri altitudine. După 10 metri, simţi că te asfixiezi. Avantajul meu a fost că am mers pe jos tot drumul până la start. M-am aclimatizat foarte bine şi n-am avut probleme. Culmea e că m-am comportat mai bine la început – la altitudine, pe zăpadă şi grohotiş, iar în ultima parte a cursei, la 3.000 de metri, am alergat mai încet. Exact invers decât ceilalţi concurenţi”, povesteşte Călin Adam.
Concurenţi de top
Doar 136 de concurenţi au reuşit, anul acesta, să treacă linia de sosire a Everest Marathon – alpinişti sau alergători din Nepal, Olanda, Marea Britanie, Australia, Austria, Suedia, Olanda, SUA, Germania, Canada, Ungaria, Noua Zeelandă, Catalonia, India, Elveţia, Singapore şi Coreea de Sud. Cei mai buni alergători au fost nepalezii – ca de fiecare dată. Potrivit clasamentului postat pe site-ul oficial al evenimentului, Călin Adam a terminat cursa pe locul 75 – după 8 ore, 34 de minute şi 45 de secunde.
Hunedoreanul povesteşte că s-a antrenat timp de trei luni, în Canada, iar cursa din Himalaya a fost al doilea maraton din viaţa lui. La primul a alergat în 2011, la Calgary.
„Nu sunt maratonist. Eu sunt montaniard. Alerg doar pentru că aceasta e un mod de-a mă antrena pentru ascensiuni. Nu sunt genul de sportiv cu un antrenament strict. Merg la munte în fiecare week-end, iar în timpul săptămânii, alerg sau fac escaladă la sală”, explică alpinistul, care s-a înscris la Everest marathon după un antrenament specific – alergare pe distanţe de 20-25 de kilometri şi ski fond şi ski de tură pe 30 de kilometri.
În tabăra de bază, a cunoscut şi alţi participanţi. L-au întrebat câte maratoane a alergat. Când le-a spus că e la al doilea maraton, au fost convinşi că glumesc. Alţii au povestit că se antrenau de ani de zile pentru cursa din Nepal.
„Am cunoscut 3 nemţi – aveau în jur de 50 de ani şi peste 100 de maratoane sau câteva zeci de ultramaratoane. Unul dintre ei a participat de 5 ori la Ironman – considerat cel mai dificil concurs din istorie. Include 3,86 kilometri de înot, 180 de kilometri de ciclism şi 42,2 kilometri de maraton. O canadiancă povestea că aleargă un maraton în fiecare lună. Am cunoscut-o şi pe cea mai în vârstă concurentă. O femeie de 62 de ani. Trăia în Australia, dar s-a născut în Singapore. A alergat la Polul Nord, la Polul Sud şi pe Marele Zid Chinezesc. La Everest Maraton a avut un ghid, plătit să alerge cu ea pe tot traseul. A ajuns la final după 14 ore, cu un ochi vânăt, după o căzătură zdravănă. Mi-a spus că Maratonul de pe Zidul Chinezesc e ca o plimbare prin parc în comparaţie cu cel de pe Everest”, îşi aminteşte hunedoreanul.
Taxă de înscriere cât patru salarii
Cel mai important lucru în cursa din Himalaya a fost să-şi aleagă încălţămintea cea mai potrivită pentru alergarea pe teren accidentat – explică Adam. Restul echipamentului a fost unul specific muntelui.
„În mare parte, am avut echipament de ultimă generaţie – de la şosete şi tricouri, până la rucsac. Sacul de dormit e specific pentru altitudine şi temperaturi joase. E conceput pentru minus 30 de grade. Chiar dacă în zonele joase mi-a fost cald în el, în Everest Base Camp mi-a prins foarte bine. Noaptea, au fost minus 10 grade Celsius”, detaliază Călin Adam.
Hunedoreanul a petrecut o lună în Himalaya. Expediţia, echipamentul şi transportul din România până în Nepal l-au costat 3.500 de dolari.
„Am avut costuri minime, pentru că am parcurs pe cont propriu drumul până la start. N-am plătit nici cărăuşi şi nici ghid. Taxa de participare la maraton a fost 1.000 de dolari – în care au fost incluse două nopţi de cazare şi masă în Everest Base Camp şi o alta la sosire, în Namche Bazar, tricoul de concurs, apa de pe traseu, un baton de ciocolată şi unul de Snichers primite la start. Suma e foarte mare pentru Nepal. Este echivalentul salariului lor pe patru luni. Organizatorii susţin că donează o parte din bani comunităţii de şerpaşi din zonă”, mai spune hunedoreanul, care a plecat în aventură pe banii lui. Doar rucsacul, care a costat 370 de dolari, a fost o sponsorizare din partea firmei din Canada la care este angajat.
Câştigătoarea – o nepaleză gravidă, mamă a trei copii
Everest Marathon este câştigat în fiecare an de nepalezi. Şi este explicabil. Sunt oameni crescuţi acolo şi obişnuiţi cu terenul accidentat şi, mai ales, cu altitudinea. Dar chiar şi aşa, câştigătoarea la femei a fost o surpriză pentru concurenţi
„O ţărancă, în jur de 40 de ani, dintr-un sat de la 4.000 de metri”, o descrie hunedoreanul.
Ang Dami Sherpa a alergat cei peste 42 de kilometri ai cursei însărcinată în două luni. În plus, este mamă a trei copii. Nepaleza a terminat maratonul în 6 ore, 2 minute şi 10 secunde şi a câştigat drept premiu 70.000 de rupii (aproximativ 1.000 de dolari).
„Toţi au fost curioşi când a avut timp să se antreneze. Are trei copii şi întreţine toată gospodăria. A răspuns, simplu, că antrenamentul ei este viaţa de zi cu zi. Merge pe jos zeci de kilometri, să cumpere mâncare pentru toată familia”, a aflat Călin Adam.
Câştigătorul la categoria bărbaţi a fost nepalezul Ram Kumar Raj Bhandari, iar străinii cel mai bine clasaţi au fost o olandeză – Gerrit Voortman (6h18’47”), şi un britanic – James Ross Makenzie (6h45’35”).
Toţi concurenţii care au trecut linia de sosire au primit diplome, medalii şi câte un trening. Călin Adam e mândru că pe diploma lui scrie „român”, chiar dacă în competiţie a fost înregistrat ca şi canadian.
Curiozităţile Nepalului
Până la startul maratonului, românul a trecut prin satele tradiţionale din Nepal şi prin capitala Kathmandu.
„E o aventură să străbaţi oraşul acela. Sunt cartiere care n-au curent electric şi apă potabilă, iar pe străzi nu există trotuare. Te strecori printre maşini care claxonează non-stop. E foarte periculos. Plus mizerie – cât cuprinde. Când mergi acolo, trebuie să uiţi şi de cele mai elementare reguli de igienă. Altfel, nu rezişti. Am evitat să cumpărăm carne, după ce-am văzut cum o transportă cărăuşii. Am întâlnit unul pe drum. Ducea în spinare un coş cu un picior de vacă. A vândut o bucată din el într-un sat şi a plecat mai departe – pe jos. L-am întrebat unde duce carnea. La Namche Bazar – mi-a spus. Asta era la două-trei zile de mers, la temperaturi de 20 de grade”, povesteşte Călin Adam.
La fel se întâmplă şi în aşa-zisele măcelării din Kathmandu. De fapt – nişte tarabe, fără frigider, pe care stă carnea o zi întreagă, cu roiuri de muşte pe ea.
„E o adevărată nebunie. Am văzut pe Discovery nişte reportaje din capitala nepaleză, dar când vezi pe viu ce-i acolo, e altceva. E de-a dreptul şocant!”, s-a convins hunedoreanul.
Agricultură la 3.000 de metri altitudine
Povesteşte că l-a surprins şi viaţa aspră a localnicilor. În Nepal, sunt sate unde oamenii trăiesc ca acum un secol. Din agricultură. Cultivă orice petec de pământ – chiar şi de-un metru. Grâu, porumb şi foarte mulţi cartofi. La 2.000 de metri altitudine găseşti şi banane – un soi mai mic, dar bun la gust.
„Din agricultură nu scot mare lucru, iar restul hranei şi-o aduc de la zeci de kilometri distanţă. Merg pe jos zile întregi şi cară totul în spate, pentru că nu-şi permit să plătească un cărăuş. Nepalezii sunt mici de statură – 1,50-1,60 de metri. E incredibil să vezi un om de 50 de kilograme ducând în spate o încărcătură de 60 de kilograme. Am întâlnit o femeie care ducea doi saci de orez, de câte 30 de kilograme. Căra un sac o bucată de drum – vreun kilometru, îl punea jos şi se întorcea după celălalt. Iar asta se întâmpla pe munte în sus, la 4.000 de metri altitudine”, îşi aminteşte românul.
Şerpaşii se mută la New York
Traiul dur a cam alungat din Nepal legendara populaţie Sherpa, care trăieşte în special în regiunea estică a ţării.
„Tinerii au început să înveţe limba engleza. Dacă o ştii, poţi face bani mai uşor. Devii ghid sau îţi deschizi o afacere. Dacă n-o ştii, rămâi cărăuş toată viaţa – ceea ce e foarte greu. Un şerpaş mi-a povestit că, la ora actuală, există mai mulţi şerpaşi în SUA decât în Nepal. Cea mai mare comunitate Sherpa din Statele Unite se află la New York. Viaţa dură îi obligă să fugă din satele lor. Aşa că se pierd tradiţiile şi, mai ales, limba pe care o vorbesc. Este o limbă diferită de cea oficială din Nepal şi nu are scriere. Se transmite oral, din generaţie în generaţie”, s-a documentat Călin Adam.
Întors de la cel mai spectaculos maraton din lume şi fascinat de experienţa trăită la graniţa dintre Nepal şi Tibet, hunedoreanul e decis să se întoarcă în Himalaya – anul viitor. Şi, ca orice montaniard care se respectă, mai are un vis – să cucerească un vârf de 8.000 de metri, chiar dacă preferaţii lui rămân Munţii Stâncoşi.
„Sunt mici, e drept – 3.000-3.500 de metri, dar sunt dificili şi nu tocmai uşor de escaladat”, încheie al doilea român care a alergat la „Tenzing Hillary Everest Marathon”.
[box]„
Cursa a fost grea, dar nu a avut dificultatea la care mă aşteptam. Nu-i suficient să fii un alergător antrenat. Trebuie să şi rezişti la altitudine. La 5.000 de metri ai doar jumătate din oxigenul de la nivelul mării şi e complicat să alergi în condiţiile astea”
Călin Adam (foto), alergător la „Everest Marathon”[/box]
INEDIT
Caracteristicile celui mai spectaculos maraton de pe glob
„Tenzing Hillary Everest Marathon” este unul dintre cele mai importante evenimente sportive organizate în lume. Aventuroasa cursă are loc în fiecare an, la finele lunii mai, pentru a sărbători prima ascensiune a Everestului, reuşită de neozeelandezul Edmund Hillary şi Tenzing Norgay din Nepal (29 mai 1953). Ambii alpinişti au afirmat atunci că succesul expediţiei a fost rezultatul unei munci de echipă, dar Tenzing a dezvăluit, după câţiva ani, că Hillary a fost primul care a ajuns pe vârful Everestului. Everest Marathon este un eveniment unic în lume datorită unor caracteristici de neegalat:
[unordered_list style=”star”]
- Cursa se desfăşoară la cea mai mare altitudine. Linia de start se află la 5.356 de metri, la cascada de gheaţă Icefall Khumbu
- Traseul străbate cei mai mari gheţari şi morene, pe o distanţă de 15 kilometri
- Maratonul urmează traseul parcurs de Tenzing şi Hillary în 1953
- Pe traseul cursei se află mânăstiri, monumente, poduri suspendate şi peisaje unice în lume, inclusiv Mânăstirea Tengboche, aflată înlista PatrimoniuluiMondial UNESCO
- Everest Maraton trece prin ţinutul locuit de legendara populaţie Sherpa
[/unordered_list]
[box border=”full”] PERFORMANŢĂ
Românul din Cartea Recordurilor 
Primul român care a alergat la Everest Marathon este braşoveanul Ştefan Andrei Roşu (foto), care a reuşit să intre în Cartea Recordurilor, anul trecut, când a devenit primul om din lume care a alergat în cea mai scurtă perioadă de timp 7 maratoane şi 7 ultramaratoane pe toate continentele lumii. În mai puţin de doi ani, Roşu a reuşit o performanţă de excepţie – a alergat la Polul Nord, la Maratonul Australiei, la Eurasia Marathon, Antarctica Ice Marathon, Maratonul Sahara, Everest Marathon, dar şi la ultramaratoanele din Noua Zeelandă şi Brazilia. El a parcurs cele 14 curse pe cele 7 continente în 582 de zile, faţă de 730, cât punea condiţia Cartea Recordurilor. Andrei Roşu a mai apărut în Guinness Book în 2010, după ce a fost primul om care a bătut tobele la Polul Nord, unde a alergat în primul maraton din viaţa sa. Economist de profesie, braşoveanul donează jumătate din veniturile sale unor fundaţii caritabile. În 2011, el a alergat 170 de kilometri, între Braşov şi Bucureşti, cu scopul de a strânge 10.000 de euro pentru o fundaţie care se ocupă de bolnavii de cancer. [/box]
