Florin Steolea şi-a schimbat sângele de 10 ori ori în 24 de ani. Din 1989 încoace, deveanul a donat peste 45 de litri de sânge – de 10 ori cantitatea de sânge din corpul uman!
Bărbatul are o grupă sanguină foarte rară şi e convins că gestul lui este cel mai simplu mod de a deveni erou!
Viaţa unui om depinde, uneori, de o simplă picătură de sânge, iar salvarea vine de la anonimii care donează sânge de ani buni.
ZIARUL HUNEDOREANULUI l-a cunoscut pe cel mai aprig donator din judeţ. La 61 de ani, Florin Steolea are la activ exact 101 donări. Adică – peste 45 de litri de sânge! Deveanul se laudă cu o sănătate de fier, chiar dacă a trecut prin trei operaţii de-a lungul vieţii.
Donator de „meserie”
Cariera de donator a lui Florin Steolea a început înainte de ‘89. Pe atunci, era maistru electromecanic la Chişcădaga. Un coleg de serviciu a suferit un accident de muncă şi avea nevoie de o operaţie.
„Ne-au chemat pe toţi să donăm sânge. Unii au refuzat. Cică se temeau de ac. Poate. Aveam un coleg mai mare ca un dulap, care a leşinat când a văzut seringa. Eu m-am dus. M-am pus în locul celui accidentat. Am priceput că viaţa lui depinde de sângele meu şi n-am mai stat pe gânduri”, rememorează deveanul.
Steolea a lucrat 15 ani şi în minerit, iar sub pământ, accidentele se ţin lanţ. De câte ori a fost nevoie, era printre primii care donau sânge pentru ortacii accidentaţi în galerii.
Din 15 martie 1989, a devenit client fidel al Centrului de Transfuzii Sanguine din Deva. Aşa a reuşit să ajungă cel mai vechi, dar şi cel mai vârstnic donator de sânge din judeţ. Are la activ 101 donaţii – în ultimii 24 de ani, şi a donat până acum peste 45 de litri de sânge. Cu alte cuvinte – de 10 ori cantitatea de sânge din corpul uman.
Grupă de sânge foarte rară
Florin Steolea are o grupă sanguină foarte rară – AB IV pozitiv, întâlnită doar la 6% dintre români şi la mai puţin de 5% dintre pământeni. Şi de obicei, sângele din grupele rare lipseşte din centrele de tranfuzie – asta, în ciuda campaniilor de donare lansate periodic.
„De două ori, m-au căutat acasă cei de la Centrul de Tranfuzie. Tocmai pentru că am o grupă foarte rară şi nu aveau rezerve de sânge. În ambele cazuri, era vorba de femei însărcinate. A doua zi, m-am dus să donez. Îmi amintesc cât s-a bucurat soţul uneia dintre paciente. Medicii aşteptau sânge de la Timişoara, dar revervele întârziau, iar femeia era mai mult moartă decât vie”, îşi aminteşte cel mai vechi donator de sânge din judeţ.
273 de vieţi salvate de un singur om!
De 5 ani, Florin Steolea e pensionar, dar continuă să doneze sânge la fiecare două luni. Pe 8 iulie, îi vine rândul din nou la Centrul de Tranfuzii.
„Nici nu mă gândesc să renunţ. Mai ales că, de când donez sânge, mă simt foarte bine. Am tensiune de aviator şi mi s-a îmbunătăţit sistemul imunitar. Nici nu-mi amintesc de când n-am mai fost răcit, deşi au fost cazuri când meseria m-a silit să muncesc iarna sub cerul liber sau să dorm în rulote, la minus 30 de grade”, explică donatorul.
Cu 450 de mililitri de sânge pe care-i donează la o recoltare, Florin Steolea poate salva chiar şi trei vieţi. Bărbatul e bucuros după ce socoteşte că, în 24 de ani, a salvat de la moarte cel puţin 273 de oameni. Pentru el, sângele donat nu înseamnă mare lucru. Organismul i-l reface în două ceasuri – cantitativ, şi în două săptămâni – calitativ. Dar pentru cei care au nevoie de el, orice picătură înseamnă viaţă!
„I-am convins şi pe alţii!”
Spre norocul lui, donatorul n-a simţit niciodată pe propria piele cât cântăreşte pentru viaţă o simplă picătură de sânge. În cei 61 de ani pe care-i are, a trecut şi el prin sala de operaţii – de patru ori, dar n-a avut nevoie de transfuzii.
„Au fost intervenţii simple. Norocul meu! Două la genunchi – după ce am renunţat la handbal, una la cot – după o lovitură serioasă, şi o hernie, cu care m-am ales după ce mi-a intrat o tablă în burtă. N-am avut nevoie de sânge, dar nu se ştie niciodată ce ţi-e scris în viaţă”, cugetă deveanul.
De când donează sânge, Florin Steolea povesteşte că a reuşit să-i convingă şi pe alţii să facă la fel.
„M-am ţinut de capul lor să doneze măcar o dată. Şi de-atunci, se duc singuri. Le-am spus c-o să se simtă mai bine şi mi-au dat dreptate. Sunt mulţi care-şi găsesc scuze copilăreşti. Ba că le e frică de ace, ba că se tem de nu ştiu ce boală. Prostii! Nu există niciun risc. Trusa de recoltare este de unică folosinţă”, explică bărbatul.
Avantajele donatorilor
Oricine poate dona sânge – în anumite condiţii, legate de vârstă, de greutate şi de starea de sănătate – şi tot timpul e nevoie de rezerve în centrele de tranfuzii. În plus, donatorii nu fac doar un simplu act caritabil. Medicii susţin că cine donează sânge în mod regulat prezintă un risc mai scăzut de a suferi de cancer şi de a face infarct.
„În ultima vreme, donatorii sunt din ce în ce mai puţini. Pe vremuri, mulţi veneau la centrele de tranfuzii doar pentru cele două zile libere de la serviviu, pe care le primeau în schimb. Dar asta nu înseamnă că eşti donator. Trebuie să te gândeşti la cei care au nevoie de sângele tău ca să rămână în viaţă, nu la ce câştigi de pe urma gestului tău”, e de părere Florin Steolea.
Între timp, avantajele donatorilor s-au mai schimbat, explică deveanul – o zi liberă de la locul de muncă sau o zi scutire de frecvenţă pentru elevi şi studenţi (în ziua donării) şi 7 tichete de masă, în valoare totală de 63 de lei. Pe lângă astea – transport în comun gratuit şi scutire de la plata impozitelor şi taxelor locale după 20 de donări consecutive.
În România, doar 1% din populaţie donează sânge – în comparaţie cu 10% în Danemarca, 9% în Anglia, 8% în Olanda, 6% în Germania sau 4% în Ungaria. Rezerva naţională de sânge este în scădere, iar românii nu sunt interesaţi să devină donatori. Un mare minus ar putea fi lipsa de informare. În ţările vestice, două treimi dintre cei care donează sânge au aflat că trebuie să facă asta din discuţiile cu voluntarii.
