Într-o lume în care jocurile pe calculator au îngenuncheat celebrele „Nu te supăra frate” sau „Monopoly”, un hunedorean de 43 de ani încă mai crede că lumea jocurilor cu zaruri, cărţi şi pioni din plastic nu trebuie să dispară

Marius Olar are 43 de ani şi 3 brevete de invenţii pentru jocuri de societate – jocuri în care se folosesc zaruri, cărţi şi pioni. De 10 ani, deveanul reuşeşte să-şi atragă amicii cu jocurile concepute de el. A inventat peste 100 până acum, iar ideea a pornit de la pasiunea lui pentru literaura science-fiction.
N-a fost prea simplu. Şi-a bătut capul ani întregi ca să creeze strategii şi capcane pe traseele urmate de jucători. A avut nevoie de imaginaţie şi, mai ales, de răbdare.
Logică, strategie sau noroc
„Într-o bună zi, m-am plictisit de jocurile din magazine şi mi-am dorit ceva nou. Altă tablă de joc, de pildă, sau alte piese. Ori mai multe capcane care să-ţi pună mintea la contribuţie. Cum îmi venea o idee, o testam cu prietenii şi la fiecare partidă, descoperem reguli noi şi situaţii diferite”, explică inventatorul.
Jocurile lui Olar sunt de multe categorii. Pentru unele, trebuie să fii tare la logică, pentru altele – să fii un strateg strălucit. Iar pe altele le poţi câştiga doar dacă ai, pur şi simplu, noroc.
Trei dintre jocurile lui marius Olar au brevet de la OSIM.
„Pe primul l-am numit ‘Kalem‘. Asta înseamnă ‘trestie‘ în limba arabă. Cu alte cuvinte, este un joc în care trebuie să te mulezi după mutările adversarului care nu face altceva decât să-ţi întindă capcane la tot pasul. Dacă pici în capcană, îţi dispar piesele de pe tabla de joc. Câştigător este cel care rămâne în joc cu cele mai multe piese în joc sau ajunge cu ele în ‘casa‘ adversarului”, explică hunedoreanul.
Goana după „Globul de aur”
„Zona” i-a dat inventatorului cele mai multe bătăi de cap. A avut nevoie de 6 luni ca să conceapă jocul inspirat de un roman SF al fraţilor Arkadi şi Boris Strugaţki – „Picnic la marginea drumului” (foto). Cartea a stat la baza unui film – „Călăuza”, şi a seriei ucrainene de jocuri video „STALKER: Shadow of Chernobyl”.
Jocul lui Olar urmează firul poveştii din roman. O călăuză dură şi cu experienţă supravieţuieşte în mai multe expediţii într-o Zonă – un oraş interzis, păzit de poliţişti înarmaţi până-n dinţi. Călăuza colectează obiecte valoroase din oraş, pentru profit. În ultima expediţie încearcă să pună mâna pe cel mai de preţ obiect – un Glob de aur, despre care se zvoneşte că are puterea să împlinească orice dorinţă.
„Mi-a plăcut cartea, mi-a plăcut şi filmul şi m-am gândit să concep un joc plecând de la acest subiect. A fost complicat. Până atunci, creasem jocuri mai simple. ‘Zona‘ e altceva. Dintr-un punct, poţi ajunge în mai multe direcţii – în funcţie de cât de bine ştii să arunci zarul. În joc pot intra maximum 4 jucători şi fiecare încearcă să adune cât mai multe obiecte din oraş. Fiecare obiect are un anume punctaj. Cel mai important este ‘Globur de aur‘, care-ţi împlineşte o dorinţă. Cine îl ia, câştigă jocul. Dar drumul până la el este foarte dificil. E plin de capcane şi de poliţişti care-ţi pot confisca obiectele adunate pe traseu”, explică inventatorul.
Jocul care ţine 3 zile
Al treilea joc brevetat de Marius Olar se numeşte „Lorgus”. E un joc de strategie, între 4 jucători care folosesc 300 de cărţi.
„Tabla de joc e, de fapt, o hartă pe care există 4 regate – fiecare cu capitala şi regele său. Harta este de fiecare dată alta, în funcţie de cărţile aşezate de jucători. Scopul jucătorului este să strângă o armată cât mai mare aşa încât să cucerească oraşele deţinute de adversari. Cine reuşeşte să cucerească toate oraşele de pe hartă, devine Lorgus – adică, stăpânul”, explică Marius Olar firul jocului după care se dau în vânt mai toţi amicii lui.
Pare a fi cel mai interesant dintre toate – poate şi pentru că îţi ia cel mai mult timp să cucereşti regatele.
„Este un joc de week-end. Îl începi vineri seara şi-l termini abia duminică. Uneori, poate ţine şi mai mult. Depinde de strategia jucătorilor”, mai spune inventatorul care-şi bate capul acum să-şi adapteze jocurile vremurilor moderne.
„Toate pot fi adaptate pentru calculator. Şi, cu siguranţă, că jucătorul ar fi mult mai atras de ele. Dar există şi un dezavantaj. Jocul online te închide în casă, între patru pereţi, pe când unul clasic poate fi jucat oriunde – la iarbă verde, la munte, în cabană, în vacanţă”, e de părere hunedoreanul.
Deocamdată, niciunul dintre jocurile concepute de Marius Olar nu poate fi cumpărat din vreun magazin.
„Când voi avea bani, le voi scoate şi pe piaţă”, promite însă deveanul, de profesie operator la Electrocentrale Deva.
––––––––––––––––––

„Frontiere” la Obârşa
Marius Olar nu se desparte de jocurile lui nici în tabăra pe care o organizează de 8 ani, la Obârşa. În fiecare an, în luna iulie, hunedoreanul adună, într-o vale din Apuseni, oameni de diferite vârste şi profesii din toate colţurile ţării. Timp de 10 zile, participanţii la tabăra intitulată „Frontiere” dezbat probleme legate de SF, dorm în cort, pe marginea râului, fără internet şi fără semnal la telefon. Chiar şi timpul se măsoară altfel în tabăra de la Obârşa – spune Olar. După un ceas solar!