În anii 1950, în vremea în care uzinele de fier ale Hunedoarei se aflau în plină dezvoltare, pentru a fi transformate de regimul comunist în combinat siderurgic, starea de fapt din industria hunedoreană a stârnit interesul agenţiilor de informaţii din Occident.
Unii dintre străinii care au lucrat în acea perioadă în uzinele Hunedoarei ori doar ajungeau aici în urma unor schimburi de experienţă se dovedeau a fi spioni, potrivit unor documente secrete, păstrate până în prezent. Mai multe astfel de documente sunt publicate în prezent. Unul dintre ele datează din 1954 şi a fost redactat de o „sursă”, în persoana unui grec de 22 de ani, repatriat în ţara sa de origine, după ce a petrecut mai circa şase luni în Hunedoara. Tânărul relata despre arestarea pe motive politice a doi muncitori din Hunedoara.
Oţelarii anti-sistem
„Ion Tuinea, 40 de ani, oţelar şi Ghiţă Gheorghe, 27 de ani, turnător, amândoi anti-comunişti. Într-o noapte din mai 1954, cei doi aşteptau pe o stradă întunecată în zona unde locuia secretarul UTM al combinatului, un comunist zelos pe care aceştia îl detestau pentru activitatea sa. Secretarul s-a îndreptat spre ei, iar atunci l-au prins, i-au pus pe cap un sac şi l-au lovit până ce acesta şi-a pierdut cunoştinţa. Două zile mai târziu, o întâlnire publică a fost organizată în fabrică, iar asupra celor doi s-au adus acuzaţii, pe care le-au recunoscut în mod curajos. În public, zece agenţi ai Miliţiei secrete i-au arestat „ca pedeapsă exemplară”. Muncitorii din uzină au aflat apoi că foştii lor colegi au fost trimişi în lagărele de muncă de la canalul Dunăre – Marea Neagră”, se arăta în nota informativă. În aceeaşi notă, grecul mai relata despre arestarea unui tânăr hunedorean pentru sabotaj, după ce acesta a stricat mai multe strunguri, aruncând resturi metalice în motoarele lor, dar şi despre arestarea unui fochist din combinat, pentru activităţi anti-regim, petrecute în 1954. Actele de sabotaj din combinat, dar şi activităţile partizanilor din munţii Hunedoarei au devenit, de asemenea, subiecte ale informărilor trimise de angajaţii unor servicii de informaţii sătrăine.
În anii 1950, Hunedoara era unul dintre cele mai mari oraşe din Transilvania, având o populaţie de aproape 40.000 de locuitori şi se afla într-o reconstrucţie dirijată într-un ritm alert de regimul comunist. Oraşul-şantier se dezvolta în acelaşi ritm ameţitor în care erau ridicate noi furnale, laminoare şi erau construite secţii noi în combinat.
[wzslider autoplay=”true” height=”700″]
