Comorile ascunse de regele Decebal, înainte ca romanii să fi pus stăpânire peste cetăţile sale, au stârnit fascinaţia istoricilor. Cele mai importante relatări despre desoperirile întâmplătoare ale aurului dacilor provin din urmă cu aproape cinci secole. Se spune că atunci un tezaur impresionant de monede şi piese antice din aur a fost găsit de câţiva pescari, în albia râului Strei
Înainte ca Dacia să fie cucerită de romani, Decebal ar fi ascuns o parte a comorilor în albia râului Sargeţia, care curgea în apropierea capitalei Sarmizegetusa Regia, potrivit istoricului latin Dio Cassius.
„Decebal abătuse râul cu ajutorul unor prizonieri şi săpase acolo o groapă. Pusese în ea o mulţime de argint şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase, aşezase peste ele pietre şi îngrămădise pământ, iar după aceea aduse râul din nou în albia lui. Tot cu oamenii aceia Decebal pusese în siguranţă, în nişte peşteri, veştminte şi alte lucruri la fel. După ce făcu toate acestea, îi măcelări, ca sa nu dea nimic pe faţă”, relata Dio Cassius.
Autorul „Istoriei Romanilor” mai scria că invadatorii ar fi descoperit o parte din comori, după ce Biciclis, un get care ar fi ştiut locul ascunzătorilor, a fost luat prizonier şi ar fi dat în vileag povestea. Comorile au ajuns în Roma, o dată cu alte prăzi care au totalizat peste 160 de tone de aur şi 300 de tone de argint. Cucerirea Daciei a fost sărbătorită timp de 123 de zile în Imperiul Roman, mai scria Dio Cassius.
După 14 secole
La aproape 14 secole de la invazia romanilor în Dacia, povestea comorii lui Decebal revenea în actualitate. Mai mulţi istorici din secolul XVI relatau despre o comoară
extrem de valoroasă descoperită de pescari, în râul Strei.
„Mai frumoasă istorie scrie Lazie (n.r. Wolfgang Lazius, umanist austriac) despre nişte români şi o parte a visteriei de Decebal ascunse supt albia Streiului, celei neaflate de împăratul Traian, zicând: o parte a vistieriei acestuia, mai înainte de opt ani (Lazie scrie în anul 1551), în numitul râul Sargeţiei, pre care romanii îl cheamă Streiu, s-au aflat prin întâmplare acestea: mergea nişte pescari români cu şeicile din Mureşu în Streiu şi, legându-şi luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipeşte ceva. Vrând să scoată din apă aceea ce stricase prin rădăcinile lemnului şi cercând mai de adinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripţie grecească. Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.r. piese) de aur au aflat. Ducându-i acasă şi împărţindu-i pescarii între sine, unii dintre dânşii au mers la Bălgradul Ardealului (n.r. Alba Iulia) şi întrebând pe argintari de cât preţ ar fi acela s-a vestit lucrul. Şi George Monahul sau Martinusie (n.r. George Martinuzzi), carele ca un tutor al lui Ioan Zapolia cârmuia Ardealul, a început a căuta după pescari. A şi luat multe mii de la unii pescari şi multe mii au găsit în numita boltiţă. Dar ceilalţi pescari, prinzând de veste, au încărcat câteva care şi au trecut în Moldova”, relata Gheorghe Şincai, în Hronica Românilor.
Controverse
Povestea comorii descoperită în Strei în urmă cu aproape cinci secole a fost privită cu mult interes de istorici. Unii dintre cercetători au susţinut că a fost puţin probabil ca tezaurul să fi fost găsit în albia Streiului, ci mai degrabă în vecinătatea cetăţilor dacice.
„Relatările lui Lazius nu coincid cu cele scrise de Centorio. Informaţia acestuia din urmă că tezaurul a fost descoperit „într-o fortăreaţă foarte veche, aproape de Deva, după ploi abundente”, ni se pare mai corespunzătoare cu realitatea. Neverosimil ni se pare detaliul că tezaurul s-ar fi găsit în „albia râului Strei”, sub undele căruia s-ar fi aflat o construcţie bolţită, ca o criptă, dărîmată de un copac căzut peste ea. Dimpotrivă, descrierea lui Centorio ne permite să emitem ipoteza că acet tezaur a fost găsit într-o cetate dacică din munţii Orăştiei”, relata Iudita Winkler într-o cercetare publicată în 1972, în revista Studii şi cercetări de istorie veche, apărută sub egida Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice.
Iudita Winkler prezenta şi alte informaţii despre comoara dacilor. „Dintre cronicarii saşi ai secolului al XVII-lea, J. Troester adaugă la cele expuse de Lazius şi Centorio unele elemente noi, provenite fie din documente locale, fie din tradiţia orală. El ştie că pescarii ce au descoperit tezaurul „locuiau în Grădişte, sat mic, lîngă un vechi oraş, că la tezaur s-a aflat şi o mare cantitate de pIăci neştanţate şi că guvernatorul Transilvaniei i-a trimis lui Ferdinand două mii de Lysimachei. Într-o altă variantă, dată de M. MiIles, ca loc de descoperire se indică tot râul Strei. Spre deosebire de predecesori, el scrie însă că tezaurul s-a găsit „aproape de Deva, unde înainte se afla Ulpia Traiana”, iar descoperitorii ar fi fost ţăranii care vroiau să-şi adape vitele la amiazi pe malul râului Strei”, adăuga Iudita Winkler, în articolul „Consideraţii despre moneda Koson”.
Legendele metalului galben
„Cam pe la mijlocul secolului al XVI, s-a găsit în aproprierea râului Streiu o foarte considerabilă comoară, constatatoare din zeci de mii de monete de aur. După acestea şi mai multe alte notiţe ale cronicarilor ardeleni, nu mai încape îndoială că de fapt s-a descoperit undeva în preajma râului Streiu o bogată comoară constatatoare din monete de aur de ale regelui Lysimac şi altele cu inscripţia KOSON, despre care se credea că ar fi chiar comoara regelui Decebal, ascunsă în albia Streiului”, relata istoricul Iulian Marţian, în studiul „Comori Ardelene”, apărut în Buletinul Societăţii Numismatice Române din martie 1921.
Iulian Marţian adăuga că puţine erau satele din Ardeal în care nu circulau poveşti despre comori ascunse în ruinele unor cetăţi, în gorgane sau în peşteri. „Dar nu este dat oricărui pământean de rând să poată pătrunde la ele, căci cele mai multe stau sub paza duhurilor necurate şi dacă întâmplător le găseşte un om mai slab de fire, acela trebuie să moară de moarte năpraznică. Altele iarăşi stau sub afurisenie şi cei ce le găsesc se nefericesc din cauza lor până în a şaptea viţă. Când se apropie apoi primăvara cu indiciile cele mai neîndoelnice ale flăcărilor albastre, cari se ridică din comorile ascunse, mulţi oameni veghiază în tovărăşie nopţile senine, şi când se arată mult dorita flacără, aleargă la faţa locului şi împlântă semne în pământ”, relata istoricul Iulian Marţian. (Daniel Guţă)
[box type=”download”]Sarmizegetusa Regia îşi redeschide porţile pentru turişti
Sarmizegetusa Regia va putea fi vizitată, fără restricţii, de la sfârşitul acestei săptămâni. În perioada iernii accesul la cetatea dacică din Munţii Orăştiei era permis doar cu acordul administraţiei monumentului istoric şi pentru grupuri organizate. În plus, ultimii patru kilometri ai drumului de acces erau închişi traficului rutier, din cauza zăpezii şi a terenului moale. Şi în prezent, accesul pe drumul forestier cu rang de drum judeţean este oprit, dar situaţia se va schimba. „În următoarele zile, până la 1 martie, firma care se ocupă de întreţinerea acestui drum îl va curăţa de zăpadă, unde este cazul, astfel încât să redevină practicabil. Totuşi le recomandăm celor care vor dori să urce la Sarmizegetusa Regia să îşi echipeze maşinile corespunzător sau să le lase la intrarea pe ultimii kilometri ai traseului şi să pornească pe jos, spre cetate”, a precizat Marin Butar, reprezentantul Consiliului Judeţean Hunedoara.
Va avea drum nou
Până la finalul acestui an, potrivit Consiliului Judeţean Hunedoara, cei 18 kilometri ai drumului judeţean Costeşti – Sarmizegetusa Regia vor fi modernizaţi. Proiectul în valoare de peste 40 de milioane de lei, cu TVA, finanţat de Uniunea Europeană prin Programul Operaţional Regional 2007 – 2013, se află în prezent în faza de licitaţie publică. A fost retras de pe Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP), pentru a-i fi aduse îmbunătăţiri, însă va fi reintrodus în următoarea perioadă. “Principalele tipuri de lucrări care sunt necesare se referă la lărgirea drumurilor existente, acoperirea cu asfalt, crearea de şanţuri de colectare a apelor pluviale, consolidarea versanţilor prin ziduri de sprijin, reparaţii ale podurilor si ale podeţelor de pe tronsoanele vizate de lucrări”, se arată în proiect.
În patrimoniul UNESCO
Sarmizegetusa Regia este cel mai important obiectiv turistic aflat pe teritoriul Parcului Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina. Vechea capitală a Daciei pre-romane, înfiinţată în urmă cu peste două milenii, se află în Munţii Orăştiei, la poalele Vârfului Godeanu, considerat de unii dintre istorici „muntele sfânt al dacilor“. Alături de alte cinci foste cetăţi antice, Sarmizegetusa Regia a fost inclusă în Patrimoniul UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură). În Sarmizegetusa Regia, călătorii găsesc urmele unei aşezări urbane înfloritoare din Epoca Fierului, în jurul căreia au fost ridicate celelalte cetăţi, care aveau în special rol de apărare. În zona Sarmizegetusei au fost descoperite în ultimii ani mai multe tezaure de bijuterii şi monezi antice, obiecte de aur, argint şi bronz, considerate unice. Printre cele mai preţioase piese găsite în situl UNESCO sunt mai multe brăţări spiralice din aur masiv, cu greutatea între 500 de grame şi un kilogram şi jumătate, dintre care 13 se află la Muzeul Naţional de Istorie al României. [/box]
