O poveste emoționantă despre soarta militarilor români care au luptat în cel De-al Doilea Război Mondial pentru eliberarea Basarabiei a fost dezvăluită de fiul unui fost vânător de munte, Adam Tudor. Deveanul a găsit locul de veci al tatălui său, un sergent român pe nume Ion Tudor, în cimitirul din Ojeve, un sat de pe malul Nistrului, din raionul Cernăuți, la granița dintre Ucraina și Moldova. Aici se află locurile de veci a peste 500 de soldați români, vânători de munte, uciși în luna august a anului 1941, la trecerea Nistrului.
În anul 1978, Adam Tudor a pornit în călătoria vieții sale, în căutarea mormântului tatălui său. Aflase de la unchiul său despre modul în care soldații români din unitatea Vânătorilor de Munte au luptat și au murit pe fronturile din URSS la începutul anilor 1940 și a sperat că îi va putea aduce rămășițele părintelui în țară. 
„Tatăl meu, atunci în vârstă de 26 de ani, a fost concentrat în luna martie a anului 1941, iar în luna mai a aceluiași an, soldații de la Vânătorii de Munte au fost deplasați la Piatra Neamț, unde s-a organizat o mare unitate de vânători de munte. În luna august a anului 1941 au trecut Prutul, iar în 15 august au fost omorâți la trecerea Nistrului. Toți au fost uciși în aceeași zi, când au primit ordin să treacă Nistrul, iar comandantul lor nu le-a dat voie să se retragă, deși rușii trăgeau în ei cu trei mitraliere de pe celălalt mal al Nistrului”, a povestit Adam Tudor.
O călătorie în URSS
Trupurile a aproape 800 de soldați români măcelăriți în lupta de pe Nistru au fost culese din ape și de pe malurile Nistrului de militarii supraviețuitori și de localnici, au fost puse în căruțe și îngropate, câte trei într-o groapă, spune Adam Tudor, concluzionând după cele trei nume trecute pe fiecare monument funerar. În anii care au urmat războiului, cimitirul din Ojeve a fost lăsat uitării. În vara anului 1978, deveanul s-a hotărât să găsească mormântul tatălui său. A cerut ajutor Ambasadei Moscovei în București, însă viceconsului care l-a primit în audiență i-a spus că îi va fi imposibil să ajungă în satul în care se află cimitirul soldaților români. A plecat ca turist în Uniunea Sovietică, pe un traseu aprobat de autorități, iar la întoarcere s-a abătut din drum, cu peste 100 de kilometri, pentru a ajunge în raionul în care știa că sunt îngropați soldații români.
„Am trecut prin mai multe sate și am întrebat în fiecare dintre ele dacă există vreun cimitir al soldaților români. Știam puțină rusă, după 12 ani de studiu și, cu dicționarul la mine, am reușit să ajung în sat. La prima casă, am întrebat un cetățean de acolo dacă există ostași români îngropați în cimitir, iar el a spus că sunt. Am sărit gardul cimitirului și am început să rad crucile pentru a citi nume de pe ele. Am găsit apoi crucea pe care fusese scris numele tatălui meu. Am făcut poze la ea, mie și fiului meu. La scurt timp, a apărut un milițian care s-a răstit la noi, întrebându-ne ce căutăm acolo. Peste vreo 30 de minute a sosit un Gaz rusesc, din care a coborât un tânăr frumos îmbrăcat. Ne-a întrebat și el ce căutăm acolo și dacă suntem ziariști și facem propagandă Eu i-am spus că și în orașul nostru, Deva, există un cimitir al ostașilor ruși pe care noi îl îngrijim. I-am arătat mormântul tatălui meu, pașaportul meu și i-am explicat ce doream. M-a întrebat ce au căutat soldații români aici, însă în cele din urmă ne-a lăsat să plecăm”, a povestit Adam Tudor.
Adam spune că a vrut să facă o listă cu numele soldaților care sunt înmormântați acolo, dar nu a fost lăsat de milițienii sovietici. „În mijlocul cimitirului, am văzut însă un monument de piatră, pe care scria <<Eroi căzuți pentru eliberarea fraților lor români din Basarabia>>. Am putut să citesc textul fiindcă a căzut de pe el mortarul din ciment cu care a fost acoperit”, își amintește deveanul. După anul 1978, Adam Tudor a vrut din nou să meargă la cimitirul tatălui său, însă apropiații l-au avertizat să se renunțe la acest gând, fiind prea periculos. „Au trecut anii, iar oamenii zac acolo, în cimitir, nu departe de locul în care au fost nenorociți”, spune Adam Tudor.
