Este păzit la fel de bine ca şi un depozit de muniţie. Nu oricine are voie să-l atingă. Cu el se prezintă onorul şi are cel mai strict regim în unităţile militare.
ZIARUL HUNEDOREANULUI i-a aflat o parte dintre secrete!
Drapelul, stema, imnul şi sigiliul sunt cele mai importante pentru o naţiune. Prin urmare, trebuie respectate şi venerate.
Dacă instituţiile statului sunt obligate doar să arboreze drapelul României la intrarea în clădire, Drapelul de luptă are un regim cu totul special – pentru că este simbolul onoarei, vitejiei şi gloriei militare.
Reguli stricte
Drapelul de luptă reaminteşte fiecărui militar tradiţiile glorioase ale poporului român – în general, şi ale unităţii militare căreia îi aparţine – în special. Fiecare unitate militară are un astfel de drapel. Există şi un regulament al Drapelului de luptă, care trebuie respectat cu sfinţenie. Conform acestuia, Drapelul de luptă este păstrat în condiţii speciale.
„Locul Drapelului de luptă este în biroul comandantului unităţii militare. Este aşezat în poziţie verticală, într-o vitrină încuiată şi păzită 24 de ore din 24”, explică lt. col. Dorel Panainte (foto), locţiitor al comandantului Batalionului 53 Geniu „Scorilo” Deva, unitate militară decorată cu Emblema de Onoare a Forţelor Terestre, acordată la împlinirea a 105 ani de existenţă.
Când este scos din vitrină, Drapelul de luptă trebuie ţinut în poziţie verticală.
„El este înclinat la 90 de grade doar în faţa unui şef de stat, iar în alte cazuri este înclinat la 45 de grade. Aceeaşi înclinaţie o va avea şi atunci când întâlneşte Drapelul de luptă al unei alte unităţi militare”, exemplifică lt. col. Dorel Panainte, care mai spune că este o onoare pentru un militar să facă gardă la Drapelul de luptă, să fie în garda acestuia sau să fie fotografiat lângă el.
Cine apără Drapelul
Drapelul de luptă este scos din vitrina sigilată doar cu aprobarea comandantului unităţii şi doar la anumite ceremonii militare – de Ziua Naţională a României, de Ziua Drapelului, Ziua Imnului, Ziua Armatei, la depunerea jurământului militar şi chiar la funeralii militare.
Într-un an, în fiecare unitate militară există aproximativ 20 de astfel de evenimente.
Ori de câte ori este scos, Drapelul de luptă este apărat de garda drapelului, formată din 7 persoane – comandantul gărzii, militarul port-drapel şi 5 însoţitori.
Toţi membrii gărzii drapelului sunt înarmaţi cu muniţie de război, iar dacă integritatea Drapelului de luptă ar fi ameninţată, garda îl apără chiar cu preţul vieţii.
Flamura Drapelului nu trebuie să atingă sub nicio formă pământul sau duşumeaua, iar pe vreme nefavorabilă, aceasta e protejată cu o husă specială, transparentă.
Pe vremuri, dacă Drapelul de luptă dispărea sau cădea în luptă, unitatea militară căreia îi aparţinea era desfiinţată. Astăzi, în cazul desfiinţării unei unităţi militare sau atunci când aceasta îşi schimbă Drapelul de luptă, vechiul drapel şi accesoriile ajung la Muzeul Militar Central. Colecţia muzeului numără peste 10.000 de drapele şi stindarde – unele chiar din vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cel care a conferit primele drapele de luptă, în 1862.
––––––––––––––––––––––––––
Drapelul de luptă, în detaliu
Drapelul de luptă al unităţilor militare este confecţionat în ateliere speciale şi este compus din flamură, hampă, acvilă şi accesorii. Flamura e confecţionată din ţesătură dublă de mătase, are formă dreptunghiulară, lungimea de 100 de centimetri, lăţimea de 66 de centimetri şi ornamentaţie identică pe ambele feţe. Pe flamură sunt reproduse, în fâşii, culorile Drapelului României – cu albastru la hampă, galben în mijloc şi roşu la exterior. Pe fâşia galbenă, central, este aplicată Stema României, brodată cu fir metalizat şi mătase în culori. În fiecare dintre cele patru colţuri ale drapelului de luptă sunt brodate, cu fir auriu, cununi din două ramuri de stejar, în interiorul cărora este reprezentat însemnul categoriei de forţe ale armatei de care aparţine unitatea militară – două săbii încrucişate pentru forţele terestre, o elice pentru forţele aeriene şi o ancoră pentru forţele navale. Pe cele trei laturi libere, flamura este brodată cu franjuri de fir auriu răsucit, iar în colţurile fâşiei de culoare roşie sunt prinşi ciucuri din fir auriu. Hampa este confecţionată din lemn, are culoare maro, lungimea de 240 de centimetri şi diametrul de 3,5 centimetri. Vergeaua metalică este fixată la vârful hampei cu un manşon conic din alamă pe care se montează acvila, iar la partea inferioară – cu un inel din alamă. Acvila (foto) este confecţionată din aur, are capul orientat spre dreapta, aripile semideschise şi ţine în cioc o cruce ortodoxă, iar în gheare – fuiorul de fulgere, care reprezintă puterea şi curajul. Pe aversul suportului acvilei este înscrisă deviza „Onoare şi patrie”, iar pe revers este denumirea unităţii militare. Drapelul de luptă are o greutate de aproximativ 15 kilograme.
––––––––––––––––––––––––
Steagul de identificare
Pe lângă Drapelul de luptă, fiecare unitate militară are şi un steag de identificare. În cazul Batalionului 53 Geniu „Scorilo” Deva, acesta are flamură de culoare albastră şi de formă dreptunghiulară, iar figura centrală a steagului este reprezentată de scutul batalionului. Scutul este împărţit în două câmpuri – roşu şi negru, separate printr-o linie diagonală. În câmpul roşu (simbolul vieţii) este redat un dac, cu dracones în mâna stângă şi cu sica în dreapta, iar în câmpul negru (reprezentarea armelor tehnice) e amplasat un leu – simbolul armei geniu, şi numărul 53 (numărul de identificare al batalionului). Sub scut, cu litere aurii, este înscrisă denumirea unităţii militare.
