Fost muncitor în combinatul siderurgic din Hunedoara, Ioan Bolea (65 de ani) are o pensie de 1.200 de lei, care nu îi ajunge însă pentru a-şi întreţine familia şi pentru a-şi plăti ratele la bancă. Împins de sărăcie, fostul oţelar s-a întors în locurile unde a muncit în trecut, transformate într-un deşert de moloz şi ruine industriale. „Vin aici aproape în fiecare zi. Nu din nostalgie, ci pentru a săpa cu târnăcopul printre dărâmături. Caut fier vechi şi scoarţă, iar dacă am noroc şi găsesc fac câte 15 – 20 de lei, după ce le vând la centrul de colectare. Cu banii obţinuţi, cumpăr pâine şi alte alimente. Nu mi-am imaginat că locurile unde munceam vor ajunge astfel”, povesteşte Ioan Bolea.
Muncesc pe brânci pentru a supravieţui
Pensionarul nu se ruşinează să sape printre ruine, ştiind că ruşinea nu îi ţine de foame. Este trist doar faţă de situaţia în care a ajuns, pentru că spera ca vârsta pensionării să îi aducă mai multă linişte.
Totuşi, Ioan e mândru că nu a furat în viaţa lui şi că nu a primit decât o amendă de la Poliţie. Se scuză pentru deranjul pe care îl face cu târnăcopul lui, într-o mare de dărâmături. În zonă, împinşi de sărăcie, în fiecare zi se aud alte câteva zeci de târnăcoape scormonind printre ruine. „Preţul fierului vechi este de 70 de bani pe kilogram, iar scoarţa se vinde cu 20 de bani pe kilogram”, mai spune hunedoreanul, care într-o dimineaţă de scormonit reuşeşte să strângă un cărucior de ruginituri.
În ultimii ani, zona care cuprinde pe peste 130 de hectare ale vechii platforme siderurgice a combinatului din Hunedoara a intrat într-un proces de dezafectare. Circa 20 de hectare de teren vor fi ecologizate de primărie, cu fonduri de la Uniunea Europeană, iar restul, care aparţin Ecosid, au o soartă incertă. O firmă din Hunedoara se ocupă de demolarea ruinelor şi valorificarea materialelor, însă în prezent lucrează la capacitate redusă.
