Procurorii pot începe urmărirea penală sub aspectul comiterii infracţiunii de omor împotriva fostului preşedinte Ion Iliescu, arătat ani de zile cu degetul pentru mineriada din 13 – 15 iunie 1990. Magistraţii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au confirmat, luni, decizia procurorilor Parchetului ICCJ de redeschidere a urmăririi penale în acest dosar.
Ancheta vizează circumstanţele în care au fost rănite mai multe persoane, în timpul evenimentelor care au avut loc la Bucureşti. Parctic, prin decizia pronunţată de judecătorii ICCJ, procurorii pot începe urmărirea penală în acest caz extrem de controversat în care încă nu s-a făcut lumină. “Admite cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În baza art.335 Cod procedură penală constată legalitatea și temeinicia ordonanței nr.3/C3/2015 din 5 februarie 2015 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus infirmarea parțială a rezoluției nr.175/P/2008 din 17 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția de urmărire penală și criminalistică cu privire la soluțiile de netrimitere în judecată dispuse privind infracțiunile contra păcii și omenirii și infracțiunile de omor prevăzute de Codul penal din 1968 și redeschiderea urmăririi penale în această cauză, precum și infirmarea rezoluțiilor nr.7335/3341/II/2/2009 din 25 august 2009 și nr.7301/3419/II/2/2009 din 3 septembrie 2009 ale procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistă din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”, se arată în decizia instanței. Prin decizia luată de Curtea supremă, procurorii pot dispune reînceperea urmăririi penale față de Ion Iliescu, dar și față de fostul director al SRI Virgil Măgureanu, Mihai Chițac (fost ministru de Interne, decedat), Victor Atanase Stănculescu (fost ministru al Apărării), generalul (r) Vasile Dobrinoiu (fost șef al Școlii de ofițeri de la Băneasa), Corneliu Diamandescu (fost șef al Poliției Române), generalul (r) Petre Petre (fost comandant al unității de jandarmi 0575 Măgurele) și Emil Dumitrescu (fost director al Direcției Cultură din Ministerul de Interne). „În cauza ce formează obiectul dosarului penal nr. 47/ P/ 2014, privind circumstanțele în care, în cadrul evenimentelor produse în municipiul București, în perioada 13-15 iunie 1990, s-a produs decesul sau rănirea prin împușcare a mai multor persoane, prin referatul din data de 22.01.2015, procurorii din cadrul Secției parchetelor militare au propus infirmarea parțială a rezoluției nr.175/P/2008 din 17.06.2009 a PÎCCJ — Secția de urmărire penală și criminalistică, și redeschiderea urmăririi penale în această cauză, precum și infirmarea rezoluțiilor nr. 7335/ 3341/ II/ 2/ 2009 din 25.08.2009 și 7301/ 3419/ II/ 2/ 2009 din 03.09.2009 ale procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică”, se arăta într-un comunicat al PÎCCJ.
Violenţele care ne-au aruncat înapoi în timp
13-15 iunie 1990 sunt zilele negre din calendarul tinerei democraţii româneşti, în condiţiile în care Mineriada a produs toată gama ororilor, de la simple abuzuri verbale până la privări arbitrare de libertate, vătămare corporală, acte de tortură fizică sau chiar decese. Este de fapt considerată cea mai sângeroasă dintre toate mineriadele. În 13 – 15 iunie, forţele de ordine – susţinute de muncitori de la diverse întreprinderi, dar şi mineri – au intervenit în forţă împotriva protestatarilor din Piaţa Universităţii şi a populaţiei civile. În dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, după orele dimineaţa, forţele de ordine au distrus corturile celor aflaţi în Piaţă şi au făcut primele arestări. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanţi. „Oamenii muncii” sau „oamenii de bine” au venit imediat să dea o mână de ajutor celor încercau să-i disperseze pe cei ce puneau în „pericol democraţia”. În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piaţa Universităţii scandând lozincile: “IMGB face ordine!” şi “Moarte intelectualilor!”, “Noi muncim, nu gândim!”. Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieţei cu autobuzele din dotarea Poliţiei. Atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct între protestatari şi forţele trimise să „cureţe Piaţa Universităţii”. Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanţi şi forţele de poliţie; au fost incendiate autobuzele poliţiei, sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi SRI. Atunci este momentul în care intervine preşedintele Ion Iliescu, care a lansat un comunicat în care se afirma: „Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită”.
Iliescu a mulţumit public minerilor
În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroşani spre Bucureşti. Ajunşi în Gara de Nord la ora 4 dimineaţa, minerii au fost preluaţi – conform datelor vremii – direct de angajaţi ai SRI şi ai altor servicii secrete şi au fost orientaţi spre punctele nevralgice ale Capitalei. Un grup foarte mare a ocupat Piaţa Universităţii, unde au pretins că refac rondurile de flori distruse de corturile manifestanţilor, pe platoul din faţa Teatrului Naţional. Imediat au pătruns în incinta Facultăţii de Geologie, au ocupat balconul, simbolul libertăţii de opinie şi au devastat o colecţie unică în Europa de flori de mină şi zăcăminte geologice ca şi sediul Ligii Studenţilor. O soartă asemănătoare au avut şi Facultatea de Litere şi cea de Matematică, dar şi Institutul de Arhitectură Ion Mincu şi s-au răzbunat crunt pe toţi pe care îi considerau „intelectuali” şi vinovaţi de fenomenul Piaţa Universităţii. Minerii au mai devastat sediile PNŢCD şi ale PNL, unde au pretins că au descoperit valută falsă şi arme şi de unde au furat tot ce se putea fura, inclusiv o staţie radio şi aparate de birotică. Liderul studenţilor, Marian Munteanu, a fost bătut şi aruncat apoi în fântâna de la Universitate, dar a scăpat ca prin miracol de la un linşaj aproape sigur. Un alt grup a ocupat Televiziunea Română, iar pe străzile Capitalei s-a instaurat haosul. Toţi „intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcaţi cu haine fistichii”, după cum relata presa vremii, au fost bătuţi, arestaţi, urcaţi în dubele Poliţiei şi interogaţi la o unitate militară din Măgurele. O zi mai târziu, în data de 15 iunie, la orele prânzului minerii au fost urcaţi în autobuze şi transportaţi la complexul expoziţional Romexpo, unde Ion Iliescu le-a mulţumit pentru „acţiunea lor vitejească prin care au salvat democraţia din România”. Imediat după aceasta au fost conduşi la trenurile care îi aşteptau în Gara de Nord, şi transportaţi înapoi în Valea Jiului.
Numărul victimelor este controversat. Oficial, conform evidenţei de la comisiile parlamentare de anchetă, numărul răniţilor este de 746, iar numărul morţilor este de şase: patru morţi prin împuşcare, un decedat în urma unui infarct şi o persoană înjunghiată. Viorel Ene, preşedinte al „Asociaţiei Victimelor Mineriadelor”, susţinea, însă, că există documente, mărturii ale medicilor, ale oamenilor de la cimitirele Domneşti şi Străuleşti, iar cifra reală a morţilor este de peste 100.
