Aproape 1.500 de oameni trăiau în urmă cu cinci decenii în satele comunei Bunila din Ținutul Pădurenilor, al cărui centru se află la doar 30 de kilometri de Hunedoara. Localitățile Bunila, Poieniţa Voinii, Alun, Cernişoara Florese și Vadu Dobrii, izolate și în acei ani de civilizația urbană, se numărau printre așezările pline de viață de la poalele Munților Poiana Ruscă.
Oamenii locului aveau case mari din lemn, cărămidă, piatră și chiar marmură de la cariera din Alun, păstrau gospodăriile îngrijite, creșteau animale și își munceau pământurile. Alți săteni lucrau la cariera de marmură din satul Alun, la funicularele care traversau Ținutul Pădurenilor, în exploatările forestiere din zonă, în minele din Vadu Dobrii, Ghelari și Teliuc și la cariera de la Lelese. Bunila, la fel ca și celelalte așezări din Ținutul Pădurenilor, era cunoscută ca un loc pitoresc în care comunitatea păstra tradiții arhaice, iar sătenii își purtau cu mândrie straiele tradiționale, bogat împodobite și pline de simboluri. Comuna avea 365 de locuinţe, patru şcoli, trei cămine culturale, două magazine, o bibliotecă, un dispensar cu medic, o unitate poştală şi era electrificată în întregime.
Comuna fără asfalt
În prezent, Bunila mai are puţin peste 300 de locuitori. Impresionează prin pitorescul așezărilor ei, însă a rămas singura comună în care asfaltul nu a mai ajuns. Satele Alun și Poienița Voinii au ajuns în pragul dispariției, localnicii putând fi numărați pe degete. În Bunila, cele mai multe dintre gospodării au rămas pustii. „Vara mai stau aici vreo 30 de oameni, dar când dă frigul rămân mai puțini, pentru că restul pleacă la oraș. În trecut, au fost aproape 100 de numere de casă în Bunila, dar tineretul a plecat. Acum sunt case frumoase, dar pustii”, spune Viorel Grunițan (64 de ani), un localnic, fost angajat al combinatului siderurgic din Hunedoara. Cei mai mulți dintre localnici sunt pensionari. Unii s-au reîntors în satul natal, după ieșirea la pensie. „E mai frumoasă viața la țară, de aceea, după 40 de ani petrecuți la oraș, am revenit în Bunila. Însă nu pentru tot timpul anului, pentru că iarna e foarte greu aici”, spune Petru Gheorghesc. Singurul magazin din Bunila este deschis de doar două ori pe săptămână, când este adusă pâinea de la Hunedoara și alimentele solicitate de localnici.
Drumul a fost pietruit până în centrul comunei, după o îndelungată așteptare a localnicilor. Satul vecin, Poienița Voinii, este mai animat, fiind cu câțiva kilometri mai apropiat de Hunedoara. De la Bunila la Vadu Dobrii drumul de circa 12 kilometri a rămas impracticabil, astfel că oamenii sunt nevoiți să facă un ocol de aproape 50 de kilometri pentru a putea ajunge cu autoturismul. În Cernișoara Florese, singurul sat al Bunilei înființat în vale și nu pe creste, au rămas o mulțime de case pitorești, viu colorate și împodobite, peste care s-a așternut liniștea.
