- În anii 1961 – 1962, când localnicii din satele Cinciș și Cerna și din alte câteva cătune de pe Valea Cernei din Hunedoara erau strămutați în noul sat Cinciș Cerna, înființat atunci pe un deal din vecinătatea barajului Cinciș, arheologii au cercetat locul de la marginea vechiului sat Cinciș, unde identificaseră câteva ruine antice.
În trecut, acolo un localnic care își ara terenul a descoperit două statui antice de marmură de Bucova (localitate apropiată de Ulpia Traiana Sarmizegetusa unde funcționa o carieră care furniza marmură orașului antic).
Oamenii de știință au descoperit o villa rustica şi o necropolă din vremea dacilor și romanilor, cu mai multe morminte de incinerație și numeroase piese de inventar. Potrivit istoricilor, villa era formată dintr-o singură construcţie de formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de 15,5 x 22,7 metri, cuprindea cinci încăperi şi avea un acoperiş de ţigle. În interior au fost descoperite ceramică, un mortarium, unelte din fier, o râşniţă, o balama de bronz, o fibulă şi alte obiecte mărunte.
„În ce priveşte destinaţia clădirii, în vecinătatea exploatărilor de fier antice, alături cu o necropolă interesantă ca sistem de înmormântare, rit funerar şi atribuire etnică, ea nu a putut fi decât locuinţă a vreunei persoane de vază, proprietar, arendaș al minelor de fier”, arăta istoricul Octavian Floca, participant la săpăturile arheologice.
Cimitirul antic din Cinciș, vechi din secolele II – III, era format dintr-o construcţie funerară şi un spaţiu de înmormântare exterior construcţiei în care s-au identificat 17 morminte de incineraţie. Fiecare mormânt cuprindea un singur decedat, cu excepția unuia care adăpostea rămășițele a două femei. Pe soclul acestuia era așezată o stelă funerară care le înfățișa.
Construcţia cuprindea o cameră şi în continuarea ei un spaţiu împrejmuit (o grădină) cu zid de piatră. La intrarea în acest ansamblu funerar s-au surprins resturile unui pavaj cu dale de piatră şi ale unui postament pe care au fi putut fi amplasate două statui funerare despre existenţa cărora se ştie dintr-o consemnare mai veche.
„Al doilea obiectiv arheologic urmărit la Cinciş, în cele două campanii de săpături din vara anilor 1961—62, se află la o distanţă de aproximativ 200 de metri de villa descrisă mai sus, la marginea de vest a aceluiaşi platou arabil numit Popeasca. Existenţa unor urme arheologice în acest loc a fost sesizată încă în anul 1929, cînd, cu prilejul lucrărilor agricole, au fost scoase la suprafaţă două statui funerare romane, din marmură de la Bucova, şi mai multe pietre fasonate. Cercetările au avut ca rezultat identificarea şi dezgroparea necropolei”, arăta istoricul Octavian Floca.
Potrivit arheologilor, arderea defuncţilor s-a făcut pe loc, gropile aveau forma albiată şi orientarea est-vest, iar în unele cazuri au fost acoperite cu câte o lespede de piatră. La toate mormintele de incineraţie s-au descoperit la baza solului antic câte unu – trei cercuri, cu diametre cuprinse între trei și șase metri, formate din pietre care trebuiau să protejeze tumuli ridicaţi deasupra mormintelor.
În inventarul mormintelor au fost descoperite lame de cuțit din fier, două fibule din argint și altele de bronz, un inel de aur cu gemă, cuie, ținte, scoabe și piroane, ceramică, opaițe, monede, sticlă.
Arheologii au descoperit și postamentul pe care se înălțau cele două statui funerare descoperite în timpul lucrărilor agricole din 1929.
„Blocurile de piatră profilate, care formau partea superioară a postamentului, au fost scoase de la locul lor de către sătean odată cu descoperirea statuilor şi puse la o parte. În forma originală, înălţimea postamentului era cu mult mai mare decât ce a mai rămas, făcând ca statuile, care dominau în faţa construcţiei, să se vadă de la depărtare. Factura bună a zidului, soclul puternic, construit din pietre îngrijit cioplite, unele ornamentate cu profilaturi, ca şi cele două statui din piatră de marmură, demonstrează grija deosebită cu care a fost tratată construcţia”, arăta istoricul Octavian Floca.
În mai multe gropi din cimitir au fost descoperite, alături de inventarul funerar, și bucăți de minereu de fier (limonită), care ar fi fost puse special în morminte, fiind un indiciu pentru arheologi cu privire la ocupația pe care au avut-o localnicii.
Rămășițe ale unor mine și cariere de fier antice au fost descoperite la Ghelari și Teliuc, în apropiere de Cinciș.
„Inventarele mormintelor, ritul înmormântării cu practicarea incinerării şi caracteristicile ritului funerar, concepţiile în ce priveşte cultul morţilor ş.a. aruncă adesea şi convingător lumina asupra apartenenţei etnice a lucrătorilor de la acele mine şi ajută la stabilirea identităţii lor. Importanţa descoperirii de la Cinciş, îndeosebi a cimitirului, constă tocmai în sesizarea aici a populaţiei autohtone dacice, rămasă pe teritoriul Daciei sub dominaţia romană şi a folosirii acestei populaţii la lucrările de extragerea zăcămintelor fieroase de pe versantul de est al munţilor Poiana Rusca”, arăta istoricul Octavian Floca.
Locul de pe malul lacului Cinciș unde se aflau cimitirul antic din Cinciș și villa rustica, deși nu a fost inundat în anii ’60 odată cu amenajarea lacului Cinciș, este acoperit de vegetație, gunoaie și arbori prăbușiți.
