(VIDEO) Combinatul din Hunedoara, la două decenii de la marea privatizare și marile demolări

• În cele două decenii de la marile demolări de pe fosta platformă metalurgică din municipiul Hunedoara, natura și-a reintrat în drepturi, iar numeroase pâlcuri de pădure au apărut printre rămășițele construcțiilor puse la pământ.
• Nu doar vegetația luxuriantă ocupă teritoriul vechi al combinatului. Numeroase ochiuri de apă s-au format din loc în loc, alături câteva canale și lacuri adânci, care lucesc sub razele soarelui.

În municipiul Hunedoara, metalurgia are o istorie de aproape două milenii, datorată bogăției în resurse minerale a zonei din împrejurimile orașului.Uzinele de Fier din Hunedoara au fost înființate ân 1884, iar Combinatul siderurgic Hunedoara și-a atins potențialul maxim la începutul anilor ’70, când producea peste trei milioane de tone de oțel brut.

Uzinele colosului metalurgic din Hunedoara, atunci una dintre cele mai performante centre industriale din România, adăugau anual aproape două milioane de tone de fontă, circa trei milioane de fier, un milion de tone de cocs metalurgic, peste două milioane de tone de laminate și alte produse metalurgice în cantități impresionante pentru acea vreme.

„Pe cele 430 de hectare ale Combinatului Siderurgic Hunedoara există două secţii cu şase furnale în funcţiune; trei secţii de oţelării – 13 cuptoare Martin şi şase cuptoare electrice; bloomingul. Şi asta sunt numai o parte”, relata publicistul Mircea Bunea (1938 – 2012), în Scînteia (28 ianuarie 1972).

Municipiul Hunedoara avea o populație de circa 80.000 de locuitori, iar în aproape fiecare familie exista câte un angajat în combinat sau la întreprinderea de construcții (ICSH) din Hunedoara.

„Majoritatea celor care lucrează aici sunt localnici, dar sunt şi vreo 3.000 de oameni care vin la lucru din afara perimetrului municipiului, din satele şi comunele învecinate. În orele de rotaţie a schimburilor oraşul pare un adevărat stup. Trenul local şi cele 65 de autobuze sunt ticsite de cei care urmează să pătrundă prin cele 17 porţi ale gigantului industrial. E firesc să fie aşa. La CSH se munceşte. Dacă nu-i salariatul combinatului, apoi să ştiţi că hunedoreanul lucrează la ICSH, adică la construcţii siderurgice”, relata Mircea Bunea, autorul reportajului din 1972.

Combinatul siderurgic Hunedoara a fost privatizat în anul 2003, după un șir de restructurări început la mijlocul anilor ’90, care au dus la reducerea, în etape, a numărului de salariați, de la aproape 20.000, în 1991, la circa 2.500 în anul 2004, când uzinele au fost preluate de actualul grup ArcelorMittal.

Între timp, începând din anii ’90, numeroase capacități de producție considerate neviabile, printre care oțelăriile Siemens Martin, Cocseria, Aglomeratorul și furnalele au fost închise, dezafectate și demolate.

Încă din anul 1991, vechea oțelărie Siemens Martin I a fost închisă, iar până la mijlocul anilor ’90 au fost oprite și două dintre cuptoarele celei de-a doua oțelării Siemens Martin, astfel că și aceasta și-a încetat activitatea aproape în totalitate.

În anii următori au fost închise și casate alte capacități importante de producție din vechiul combinat: două baterii de cocsificare, banda de aglomerare, un cuptor Siemens Martin cu o capacitate de 400 de tone, secția de producere a fontei, Secția I și II Furnale, depozitele de materii prime, secția de producere a calcarului (Crăciunești), o parte din instalațiile de producere a energiei, o mare parte a rețelei de transport feroviar și alte secții mai puțin importante ale combinatului.

La două decenii de la privatizarea și vânzarea de către statul român a combinatului siderurgic din Hunedoara, și de la marile demolări din combinat, o mică parte din fostul colos industrial a supraviețuit. Combinatul ArcelorMittal Hunedoara mai are circa 600 de angajați și produce circa 200.000 de tone de oțel brut anual. În 2021, potrivit celui mai recent raport al companiei, producția de oțel a Hunedoarei a fost de 192.000 de tone, în creștere față de anul precedent.

Șoseaua Hunedoara – Deva desparte zona Oțelăriei, Laminorului și a celorlalte secții active din Combinatul ArcelorMital Hunedoara de vechea platformă siderurgică din Hunedoara, unde cele mai multe dintre construcții au fost demolate în anii 2000.

Râul Cerna și calea ferată Hunedoara – Simeria marcheză, în schimb, „granița” dintre cartierele orașului și întinderea de peste 100 de hectare, ocupată de ruine și de fundațiile uriașe de beton ale fostelor uzine și furnale. Din cele aproape 140 de hectare din terenurile din combinatul siderurgic , care intrat în anii 2000 în patrimoniul municipiului, doar 20 de hectare au fost ecologizate, parcelate și incluse într-un parc de afaceri înființat în 2015 lângă Castelul Corvinilor.

Chiar dacă sunt încă ocupate de ruine, unele terenuri de pe vechea platformă siderurgică prezintă interes. Un astfel de loc se află pe malul Cernei, la intrarea în Hunedoara dinspre Deva. Terenul acoperit în urmă cu câțiva ani de construcții de beton și munți de zgură este nivelat pe mai multe hectare și va fi redat circuitului economic, aici urmând să fie construit un centru comercial. Pe malul celălalt al râului Cerna, o fabrică de componente auto s-a extins în ultimii ani.

În ce privește terenurile aflate în administrarea municipalității din Hunedoara, autoritățile locale susțin că așteaptă deschiderea noilor programe europene pentru a accesa fonduri externe pentru regenerarea lor.