Carierea de la Crăciuneasa, aflată pe valea Nădrabului, în vecinătatea satelor Govâjdia, Ghelari, Lelese şi Cerişor a fost înfiinţată în 1913, fiind prima astfel de exploatare deschisă în România.
A funcţionat timp de aproape un secol, până la mijlocul anilor 2000, iar minerale extrase de aici au fost folosite în special în combinatul siderurgic din Hunedoara.
La scurt timp după închiderea exploatării, atât silozurile, instalaţiile şi clădirile industriale ale carierei, cât şi linia ferată minieră Hunedoara – Ghelari, a cărei staţie finală se afla la poalele fostei întreprinderi şi pe care talcul şi dolomita erau transportate la Hunedoara, au fost dezafectate. Pădurea de brad, pin şi mesteacăn creşte pe terasele uriaşei cariere de talc şi dolomită şi dă o înfăţişare aparte craterului uriaş scobit în munte.
„Lucrau aici, în anii ´80, sute de oameni, nu numai localnici, dar şi muncitori veniţi din toate colţurile ţării. Munceau la lopată, la târnăcop, la încărcarea vagoanelor, femei şi bărbaţi, indiferent de anotimp. A fost una dintre cele mai grele munci din acele timpuri, fiind şi periculoasă din cauza prefului inhalat”, îşi amintea o fostă muncitoare de la Crăciuneasa.
După oprirea activităţii carierei, natura a recuperat de-a lungul timpului teren peste ruinele şi deşertul lăsate în urmă de exploatarea îndelungată, însă până la regenerarea completă a mediului natural în fostul perimetru minier, localnicii mai au de aşteptat.
Pe versantul opus al carierei, dincolo de ruinele industriale şi miniere şi de cele câteva gospodării risipite în văi, se întinde pe aproape un kilometru halda de steril a carierei Crăciuneasa, una dintre cele mai mari depozite de steril provenite din prelucrarea rocilor de construcţie.
Halda, extrem de erodată din cauza apelor pluviale şi a trecerii timpului a fost şi ea lăsată în grija naturii, oamenii neintervenind în ecologizarea acesteia.
Halda carierei de la Crăciuneasa.
