28.1 C
Deva
luni, iulie 15, 2024

(VIDEO) Cum s-a schimbat Valea Jiului, în ultimele trei decenii

Liniștea a cuprins fostele colonii minerești din municipiul Petroșani, cu case vechi și modeste, înșiruite de-a lungul străduțelor din jurul gării.

Aici, din loc în loc clădiri părăsite, unele ruinate, amintesc de anii de existență ai minei Dâlja, închisă în 1998, la un an după ce o explozie în subteranele ei a ucis 19 oameni.

Mai aproape de gară, în fostul cartier al ceferiștilor, cu case vechi de peste un secol, atmosfera este la fel de monotonă. Un tren de călători și câteva trenuri de marfă ocupă un mic spațiu pe numeroasele linii ferate ale stației CFR Petroșani (video).

Până la începutul anilor ‘90, peste zece milioane de tone de cărbune erau transportate anual prin gara din Petroșani, iar zilnic, mii de muncitori se înghesuiau pe peroanele acum pustii ale acesteia în așteptarea trenurilor de navetiști.

O veche pasarelă metalică leagă peste liniile ferate, vechile colonii din Petroșani de centrul municipiului. Pe aleile sale, mărginite de blocurile ridicate în ritm alert în deceniile de comunism, amestecate cu clădiri de epocă, pot fi văzuți cel mai adesea, oameni în vârstă, ieșiți la plimbare.

Unii își amintesc cu nostalgie de vremurile în care întreaga economie a zonei se baza pe „aurul negru” din adâncurile munților. Despre mineriadele din anii ‘90 vorbesc mai puțin.

„Minerii au clădit acest oraș, în peste un secol și jumătate, însă acum au mai rămas câteva sute de oameni angajați la mină, dintr-o populație de peste 40.000 de locuitori. Orașul se sprijină acum pe foștii mineri, acum pensionari”, spune unul dintre aceștia.

În Valea Jiului, patru mine de cărbune au mai rămas în activitate, doar soarta lor a fost pecetluită.

Minele Lonea și Lupeni vor fi închise în următoarele luni, iar exploatările din Livezeni (Petroșani) și Vulcan își vor reduce activitatea treptat, până la închiderea lor definitivă, programată în jurul anului 2030. Mai puțin de 2.000 de oameni din Valea Jiului mai lucrează în minerit.

„Niciunul dintre actualii mineri nu era angajat în minele de cărbune din Valea Jiului în 1990, în timpul mineriadei din 1990. Au fost vremuri pe care puțini dintre cei care le-au trăit cred că mai vor să și le amintească. Viața de miner nu s-a schimbat, însă, prea mult față de acele timpuri, cel puțin în ce privește condițiile din mină. Și acum sunt probleme, ne lipsesc materiale, echipamente, condițiile sunt grele, iar salariul de până la 5.000 de lei pe care îl iau, muncind în subteran, nu este îndestulător pentru o familie cu un copil mic. Dar ce altceva putem face aici?”, spune un tânăr miner.

În 13 iunie 1990, cel puţin zece trenuri de călători, unele cu câte 15 vagoane, au fost puse la dispoziţia celor aproape 20.000 de mineri din Valea Jiului şi a muncitorilor aduşi din mai multe zone ale ţării la acţiunile de opresiune împotriva celor care manifestau în Piaţa Universităţii, împotriva Guvernului.

Trenurile pline cu mineri au plecat din gara Petroșani, spre București, iar a doua zi dimineața, ocupanții lor, mulți dintre ei înarmați cu bâte au descins în Piața Universității din București, pentru a participa la reprimarea brutală a manifestanţilor din Piaţa Universităţii.

„A fost o nebunie totală. Minerii au fost victimele manipulării şi dezinformării. Le-am spus să nu meargă la Bucureşti, dar nimeni nu m-a ascultat. Mineriada ne-a adus cu 10 – 15 ani în urmă, din punct de vedere economic. Am ajuns să fim catalogaţi, din oameni harnici şi muncitori, drept oile negre ale ţării”, relata un fost lider sindical al minerilor.

Acțiunile violente au avut drept consecinţe, potrivit procurorilor care au instrumentat dosarul Mineriadei din 1990, moartea prin împuşcare a patru persoane, vătămarea a peste 1.300 de oameni şi lipsirea de libertate abuzivă a altor peste 1.200 de oameni.

Mineriada din iunie 1990 a fost cea mai sângeroasă acțiune dintre cele șase mineriade din anii ‘90, pornite din Valea Jiului. Evenimentele au schimbat percepția multor români față de minerii din Valea Jiului, iar orașele din bazinul carbonifer au fost tot mai ocolite în următorii ani. Investițiile au stagnat, iar minele au fost închise treptat.

Odată cu ele, mii de oameni au părăsit Valea Jiului, populația celor șase orașe din sudul județului Hunedoara scăzând, în trei decenii, de la peste 150.000 de locuitori, la 100.000 de locuitori.

Mii de familii au părăsit orașele mono-industriale în ultimele trei decenii, pentru a se întoarce în locurile natale, ori pentru a-și încerca norocul în alte zone ale României ori în afara ei.

„Oamenii au început să părăsească Valea Jiului, cu miile, odată cu închiderea primelor mine de cărbune, în anii ‘90 și 2000. S-au întors în localitățile lor de baștină. Alți, mai ales tineri, care poate ar mai fi stat să lucreze în minerit, ca părinții și bunicii lor, au plecat în anii următori să își caute norocul prin Occident”, relata Ioan, un fost miner din Aninoasa.

Peste 20.000 de oameni au părăsit Valea Jiului numai în ultimul deceniu, populația totală a celor șase orașe miniere Petrila, Petroșani, Aninoasa, Vulcan, Lupeni și Uricani) din sudul județului Hunedoara ajungând, pentru prima dată de la mijlocul anilor ’50, sub 100.000 de locuitori. Închiderea în următorii ani a minelor de cărbune va contribui la declinul populației în regiunea carboniferă.

Odată cu închiderea minelor de cărbune, cele șase orașe din Valea Jiului își pierd pe rând statutul de localități miniere. Unele l-au înlocuit deja cu cel de „stațiuni turistice de interes local”, ca Lupeni, Vulcan sau Uricani, acordat de statul român, datorită zonei extrem de ofertante în monumente ale naturii.

Turiștii se lasă însă așteptați în vechile orașe ale cărbunelui, înconjurate de ruine miniere, pe care doar le tranzitează în drumul lor spre stațiunile montane Straja și Parâng, ori spre Transalpina și Retezatul Mic.

Știri Similare

Stai conectat

17,116FaniÎmi place
110CititoriConectați-vă
7,410AbonațiAbonați-vă
spot_img
spot_img

Știri Recente

/*ADNOW*/