În județul Hunedoara, festivalurile cu teme istorice, în care sunt dacii şi romanii sunt în centrul evenimentelor, au devenit o tradiţie. Cel mai cunoscut dintre ele, Dac Fest, aflat la cea de-a XII-a ediţie, va avea loc în acest sfârşit de săptămână pe malul Mureşului, la Măgura Uroiului, iar organizatorii de la Consiliul Judeţean Hunedoara anunţă un număr record de participanţi.
„300 de reenactori din ţară şi străinătate sunt aşteptaţi să participe la cele trei zile de festival. Vor fi prezente trupe de daci, romani şi sarmaţi de la Cluj-Napoca, Deva, Bucureşti, Alba Iulia, Baia Mare, Piteşti, Zalău, dar şi din Italia, Bulgaria, Anglia şi Polonia. Programul cuprinde demonstraţii, tactici de luptă şi confruntări ale legiunilor romane, ale războinicilor daci şi ale şcolilor de gladiatori; ritualuri şi dansuri antice, ateliere civile interactive, precum şi alte câteva momente surpriză pentru public şi grupurile participante”, informează Consiliul Judeţean Hunedoara.
Evenimentele sunt prezentate de autorităţile implicate în organizarea lor ca un mijloc de promovare a ţinutului încărcat de istorie al Hunedoarei.
Politicienii locali s-au promovat şi ei cu ocazia festivalurilor. Au fost nelipsiţi de la ele, iar unii dintre ei au putut fi văzuţi de public, îmbrăcaţi în straie de daci şi romani, în ţinute antice sau în costume tradiţionale româneşti, mărşăluind la paradele trupelor de reconstituire istorică sau amestecându-se printre participanţii la festivaluri. În ciuda atenţiei acordate evenimentelor dedicate dacilor şi romanilor, multe dintre siturile antice din Hunedoara – ultimele rămăşiţe autentice ale celor două popoare în acest ţinut, au fost neglijate de autorităţi. Unele dintre cele mai importante se află chiar în vecinătatea Măgurii Uroiului.
La mai puţin de 15 kilometri de locul festivalului, ruinele castrului de la Cigmău, aflate pe malul Mureşului, în apropiere de Geoagiu, oferă o privelişte spectaculoasă, dar dezolantă în acelaşi timp.
Numeroasele construcţii militare romane sunt acoperite în totalitate de buruieni şi mărăcini. Printre ele se văd gunoaiele aruncate de vizitatori şi distrugerile cauzate de căutătorii de comori.
Până la începutul anilor ´90, cea mai suprafaţă a castrului a fost destinată lucrărilor agricole, în timp ce piatra vechilor monumente a fost folosită de localnici în propriile gospodării. În ultimii ani, singura măsură pe care autorităţile au luat-o pentru protejarea lor a fost amplasarea unei table, ruginită şi aproape ilizibilă în prezent, în care oaspeţii locului sunt atenţionaţi să nu efectueze detecţii neautorizate în zonă. Deşi se află la circa 100 de metri de drumul judeţean Simeria – Geoagiu, nu există niciun indicator de informare cu privire la existenţa aşezării din secolul al doilea.
În apropiere de castrul folosit de romani pentru a supraveghea căile de comunicaţii din zonă (drumul imperial, râul Mureş) s-au păstrat în stare bună rămăşiţele unui drum roman, care lega aşezarea militară de pe malul Mureşului de Germisara – locul izvoarelor termale, băilor şi templelor romane, traversat de drumul spre minele antice de aur din munţii Metaliferi.
„Drumul roman avea rol de legătură cu castrul de la Cigmău, fiind un drum pavat cu dale poligonale (via silica strata) iar în unele locuri arheologii au descoperit că adâncimea drumului are şi 70 cm, lucru care justifică păstrarea intactă a aleilor până acum. Drumul era prevăzut cu rigole care colectau apele pluviale”, informau reprezentanţii Asociaţiei Terra Dacica Aeterna.
În urmă cu un an, membrii asociaţiei de reconstituire istorică şi voluntarii au curăţat integral drumul antic. A fost unul dintre puţinele lucruri făcute pentru aşezarea istorică. În prezent, niciun reper turistic din întreaga zonă a Geoagiului nu aminteşte celor care ajung în zonă de existenţa drumului, iar vegetaţia l-a năpădit din nou.
Unul dintre evenimentele din programul festivalului este reconstituirea „Asediului cetăţii Ardeu”, o aşezare dacică importantă, ale căror ruine se găsesc pe valea Geoagiului, la circa 30 de kilometri de Măgura Călanului.
Cetatea dacică de la poalele Munţilor Metaliferi a fost locuită începând cu secolul I î.Hr. Aici au fost descoperite urmele unui palat nobiliar, al unei fierării dacice, ale unui atelier de bijuterie unde era prelucrat fierul, bronzul, cornul şi numeroase artefacte dacice, printre care o statuie a zeului Mercur şi obiecte decorative din bronz. Cetatea avea un rol strategic, potrivit istoricilor, pentru că se afla în apropierea vechilor exploatări aurifere din Munţii Apuseni.
Putea fi propusă, la fel ca siturile din Munţii Orăştiei, pe lista monumentelor din patrimoniul cultural UNESCO, fiind apropiată de aşezările care gravitau în jurul Sarmizegetusei Regia, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat. În anii ´70, dealul pe care dacii şi-au clădit fortăreaţa a fost excavat parţial, pe durata funcţionării unei cariere de calcar. Exploatarea a fost oprită după câţiva ani, lăsând în urma ei un crater uriaş. De la începutul anilor 2000, arheologii au încercat să salveze din stricăciunile provocate de exploatarea de calcar şi au reuşit să recupereze obiecte antice preţioase pentru istoria locurilor.
Cei care ajung în zonă, găsesc cu greu aşezarea antică şi riscă să se rătăcească în căutarea potecilor spre situl de pe stâncă. În cea mai mare parte a anului, aşezarea dacică rămâne părăsită. Şi la Măgura Uroiului, arheologii au descoperit rămăşiţele unei aşezări dacice, iar potrivit unor istorici aici a existat şi un castru roman. Monumentele au rămas însă, la fel ca şi alte aşezări antice din judeţul Hunedoara, aproape „invizibile” pentru turişti.
Daniel Guță
