- Pentru cei 10-12 oameni care mai locuiesc în Urșici, așezarea izolată pe Platoul Luncanilor din Hunedoara, cu gospodării răzlețe, a rămas un loc primitor, din care nu au dorit să plece, deși au fost lipsiți de confortul pe care l-ar fi găsit în alte locuri.
Câteva panouri solare asigură lumina în casele oamenilor, care aduc apă de la izvoarele de munte, unele aflate la jumătate de oră de mers pe jos de case. În vale, cel mai apropiat magazin se află în satul Boșorod din Hunedoara.
În trecut, aproape 50 de familii locuiau în satul Urșici, iar școala veche de lemn, ridicată la o răscruce a drumurilor de pământ din sat, a fost nucleul așezării. Acum clădirea ei, degradată, a devenit o atracție pentru turiștii care ajung la Urșici, dar și un loc de întâlnire al crescătorilor de animale din ținut.
„Nu am avut biserică și trebuia să mergem două – trei ore pe jos, până la cea din Luncani și chiar mai departe, la cea din satul Târsa. Dar a fost școală. S-a desființat însă, pentru că au mai rămas vreo opt familii și nu mai sunt copii. Am fost aici la școală. Mă trimiteau părinții cu cărțile în traistă și, după ce terminam orele, plecam la oi. Acolo, puneam cărțile pe genunchi și învățam”, își amintește Adam (79 de ani) din Urșici.
Urșii și lupii pot fi văzuți uneori cutreierând Platoul Luncanilor, dând târcoale turmelor de oi și cirezilor de vite însoțite de câini ciobănești ai localnicilor. Au făcut pagube uneori, dar oameni spun că s-au obișnuit cu sălbăticiunile. Drumul forestier care coboară din Urșici în Boșorod este mai bun față de anii trecuți, astfel că așezarea, deși mai pustie ca în trecut, s-a mai animat.
La orizont, munții Godeanu, Retezat și Parâng își înalță crestele albe, luate de secole ca repere de oieri obișnuiți cu transhumanța.
Platoul Luncanilor, pe care se află satele Urșici, Târsa și Cioclovina se întinde pe aproape 10.000 de hectare în Munţii Orăştiei şi este cunoscut pentru cetăţile dacice Costeşti, Piatra Roşie şi Blidaru, dar şi pentru Peştera Cioclovina.
Aici mai trăiesc comunități mici, de câteva familii, care au păstrat tradiția creșterii oilor, dar și unele obiceiuri vechi, cum este cel al îngropării morților în curte, în mormintele împodobite cu flori și simboluri solare.
Pe lângă sărbătorile dedicate animalelor, o mulțime de superstiții au fost transmise din generație în generație, cu privire la sălbăticiuni, dar și la ființe supranaturale, ca ielele și sânzienele, cu o prezență bogată în tradițiile locale. Izolarea așezărilor a contribuit la protejarea tradițiilor vechi din zonă.
Cătunele Urşici, Cioclovina, Târsa, Prihodişte şi Alunu au rămas risipite pe culmile munţilor, înconjurate de crânguri şi de stâni, cu case vechi clădite departe de drum, în mijlocul petecelor de terenuri agricole şi al livezilor.
Curentul electric, reţeaua de apă şi asfaltul nu au ajuns încă în toate cătunele, dar localnicii se pot mândri cu frumuseţea locurilor în care au fost sortiţi să trăiască, într-un ținut tot mai căutat de turiști.
