- Măgurile Băiţei din Munții Metaliferi, o rezervație naturală de peste 250 de hectare, din comuna Băița cuprinde numeroase peșteri, un ținut sălbatic, modelat în unele locuri de cariere de piatră, păduri rare situate pe abrupturi stâncoase, cu o faună bogată de nevertebrate, amfibieni, reptile, păsări și mamifere mici și de specii endemice și rare.
Aici, exploratorii pasionați de natură pot observa păsări ca șoimul călător, ciocănitoarea (Capîntortură), ciușul, botgrosul, barza neagră și alte numeroase specii de păsări și animale protejate de lege. Numeroase specii rare de păsări au fost fotografiate de Alexandru Cornel, fostul custode al rezervației, decedat în 2021.
Un grup de exploratori de la EcoEdu Natura a avut parte de o întâlnire neprevăzută, în Măgurile Băiței din Munții Metaliferi.
În timp ce monitorizau o specie de șoim – Falco Peregrinus, care cuibărește în pereții de calcar din rezervație, au întâlnit o viperă cu corn. Șarpele veninos s-a lăsat fotografiat, de biologul Claudia Danău, fără a le crea probleme exploratorilor de la Natura Eco Edu.
Vipera cu corn, șarpele cel mai temut pentru veninul său
În România trăiesc mai multe specii de vipere, cea mai întâlnită fiind vipera comună (berus), care trăiește în Carpați.
Vipera cu corn (ammodytes), pe care unii specialiști o consiederă cel mai veninos șarpe. poate fi întâlnită în zonele montane din Banat, Hunedoara și Oltenia, dar și în Dobrogea. Prezența ei a fost semnalatăde mai multe ori în rezervația Măgurile Băiței.
Viperele de stepă (ursini) au fost semnalate în zonele montane ale Bucegilor și Făgărașului, iar vipera renardi mai poate fi întâlnită în Delta Dunării.
Vipera neagră are o lungime de până la un metru și trăiește la altitudini mari, de peste 1.500 de metri, nefiind deranjată de diferențele mari de temperatură și de umiditate.
Potrivit specialiștilor, speciile de vipere întâlnite în România au un corp gros, lung de maxim 100 de centimetri, iar pe spate an un desen maro sau negru sub formă de zig-zag. Vipera cu corn are în plus o proeminenţă pe bot de la care i se trage şi numele. Ambele specii au un V desenat pe cap.
„Toate viperele au pe spate o linie negricioasă în zig-zag, solzii foarte mici, capul triunghiular, coada scurtă — boantă. Au la gură doi colți conici găuriți, plantați pe câte o pungă de venin. Când mușcă, mușchii faciali apasă pe pungi și proiectează un jet de venin prin orificiul din dinți în rană, ca o seringă. Deci, atenție, excursioniști!”, informa revista Magazin, în 1976.
Șerpii veninoși nu au simțul auzului, astfel că ideea că ele ies în calea excursioniștilor pe munte, pentru că sesizează sunetele, este greșită.
„Aceste reptile au obiceiul de a ieși din tufărișuri, din mediul lor specific de trai, atunci când climatul se schimbă și anume când vremea a devenit blândă, însorită și umed călduroasă. Nu rareori, ele ajung astfel în poteca drumețului, pe porțiuni scăldate de soare. Drumeții pot trece peste viperele din drum, fără a le atinge, depărtându-se fără teamă. Viperele atacă mai cu deosebire când sunt atinse (lovite) sau când un obiect este agitat în imediata lor apropiere, simțindu-se atunci instinctiv în pericol”, arătau specialiștii citați de revista Almanah Turistic.
