Pentru cei care iubesc sportul cu adevărat, valoarea unei personalităţi se măsoară în numărul de discipoli şi nu neapărat în mulţimea trofeelor câştigate! Iar Maestrul Căciulescu, deşi nu a ajuns la nivelul unor sportivi precum Ţiriac sau Năstase, a făcut un oraş întreg să înveţe să iubească tenisul.
Sute sau chiar mii de părinţi, de-a lungul timpului, şi-au dat micuţii pe mâna celebrului antrenor, impulsionaţi de energia debordantă, entuziasmul şi cunoştinţele acestuia! Născut pe 30 octombrie 1962 la Bicaz, Viorel Căciulescu a început tenisul cu tatăl său. Apoi, participând la Cupa Scânteii Tineretului (în 1976, unde a ocupat locul doi), viitorul mare antrenor a fost declarat cel mai tehnic jucător al turneului, impresionând cu fore-handul perfect. Acolo a fost remarcat de Ion „Nonel” Racoviţă – antrenor emerit. Ulterior, acesta s-a deplasat la Bicaz şi l-a convins pe tânărul tenisman să se antreneze cu el la Braşov. Aşa a ajuns Căciulescu să-şi petreacă perioada liceului în oraşul de sub Tâmpa, antrenându-se toată ziua cu partenerii lui: Edy Lungu, Diana Bogolea, Lucian Ghia, Calin Ursu, Mihai Popescu, Adrian Teban, Roland Klug şi mulţi alţii. După terminarea liceului a primit o propunere tentantă de a se muta la Hunedoara. A fost angajat la Combinatul Siderurgic şi i s-a oferit posibilitatea să înfiinţeze un club de tenis. Un club pentru care a evoluat şi la care s-a ocupat, în paralel, de pregătirea a sute (poate chiar mii) de copii.
Viorel Căciulescu a fost jucător activ până la vârsta de 50 de ani, obţinând cele mai importante rezultate în circuitul veteranilor. A fost campion naţional al României la jucători peste 40 de ani şi dublu campion naţional la peste 45 de ani. A câştigat „Nistorina Lihet Cup”, competiţie internaţională găzduită de Baia Mare, şi a fost campion al Ungariei la Dublu-mixt, competiţie câştigată alături de austriaca Guste Wollenberg Schneider. A ajuns pe locul 56 mondial la nivelul veteranilor, respectiv al jucătorilor trecuţi de 35 de ani, însă pe el l-a interesat cel mai mult să facă oamenii să se îndrăgostească de „sportul alb”.
Impactul produs de Viorel Căciulescu asupra tenisului din Hunedoara a fost atât de mare, încât majoritatea celor care i-au trecut „prin mână” cred că ar fi fost suficient să-i dai marelui antrenor o racheta bine racordată şi multe coşuri de mingi pentru a obţine un oraş care să iubească tenisul. Visul Maestrului a fost să aibă cel puţin un elev care să ajungă să joace pe tabloul principal la Roland Garros! Un vis care i-a fost împlinit, parţial, în 2015, când Dragoş Nicolae (Dody) Mădăraş – indiscutabil, cel mai bun produs al Maestrului – a evoluat în competiţia rezervată juniorilor pe zgura pariziana. Din păcate (o spun tot mai mulţi), la trecerea în nefiinţă a lui Viorel Căciulescu – tenisul a murit odată cu el în oraşul de pe malurile Cernei…
Odihnă veşnică, Maestre!
Gelu Mădăraş