România a mai ratat o calificare la turneul final, cel din 1982, dar evoluţia ulterioară era dătătoare de speranţe pentru o accedere la ediţia următoare a competiţiei supreme a “sportului rege”
Pentru a se califica la Campionatul Mondial (CM) din Spania 1982, România avea nevoie de un joc al rezultatelor favorabil, dar nu a fost să fie.
EURO 84
Cu Mircea Lucescu (foto stânga), antrenor şi jucător la Corvinul, ca tehnician, care debutase pe banca naţionalei la Berna, în octombrie 1981, într-un egal alb, în ultimul joc al preliminariilor pentru “tricolori”, puţini sperau la minunea ca Ungaria să învingă în Anglia. Britanicii au învins şi s-au calificat, alături de vecinii din vest, la turneul final. A urmat, apoi, o reconstrucţie a primei reprezentative care, dacă ar fi să forţăm un pic nota, putea fi compusă, exclusiv, din jucători hunedoreni. În 1982 au început preliminariile pentru EURO 84 din Franţa, România făcând parte dintr-o grupă infernală, cu Italia, campioana mondială în exerciţiu, Cehoslovacia, participantă la CM din 1982, Suedia, o abonată a turneelor finale, şi mai modesta Cipru. Preliminariile au început pe 1 Mai 1982, la Hunedoara, România, cu mulţi hunedoreni în lot, învingând Cipru cu 3-1. “Tricolorii” au obţinut calificarea, în premieră, la Campionatul European, unde au avut o evoluţie onorabilă, respective un egal, 1-1 cu Spania, şi două înfrângeri la limită, 1-2 cu RFG şi 0-1 cu Portugalia, părăsind competiţia din faza grupelor. La turneul din Franţa au evoluat corviniştii Michael Klein, Romulus Gabor, Ioan Andone şi Mircea Rednic, ultimii doi transferându-se, pe parcursul preliminariilor, la Dinamo, Aurel Ţicleanu, cel născut la Teliuc, precum şi foştii jucători ai Jiului Petroşani Nicolae Negrilă (foto jos) şi Ionel Augustin, cel din urmă antrenând şi pe Minerul Lupeni. De asemenea, în preliminarii au mai evoluat, de la Corvinul, Ioan Bogdan şi Ioan Petcu, dar şi Florea Văetuş, alt hunedorean get-beget, chiar dacă juca la Dinamo, unde era coleg cu Gheorghe Mulţescu, şi acesta, jucător de legendă al Jiului, punând umărul la calificare, precum şi Ion Geolgău, despre care vom scrie mai jos, ce avea să debuteze ca tehnician la Jiul. De asemenea, în meciurile de pregătire dinaintea turneului final au mai jucat Zoltan Crişan, care şi-a încheiat cariera de jucător la Aurul Brad, şi Dorin Mateuţ, corvinistul care a devenit “Gheată de Aur” şi despre care vom vorbi în rândurile ce urmează. Nu trebuie uitat nici faptul că au fost selecţionaţi în echipa naţională, fără a juca însă, Iosif Cavai, valorosul portar portar al Jiului, şi Florin Dubinciuc, fundaşul de fier al Hunedoarei, cei doi, fotbalişti de clasă, având ghinionul de a nu evolua niciodată în echipamentul tricolor, deşi o meritau cu prisosinţă, în vreme ce alţi jucători, de valoare mult mai modestă, se mândresc cu titulatura de “internaţional”.
Şi au început cu stângul…
În preliminariile pentru CM din 1986, care, iniţial, trebuiau să se desfăşoare în Columbia, ţara sud-americană, renunţînd, ulterior, la organizare, turneul final ţinându-se în Mexic, altă premieră, statul aztec fiind primul care a găzduit două “mondiale”, România a fost repartizată într-o grupă relative accesibilă, cu Anglia, Irlanda de Nord, Turcia şi Finlanda. Ultimele două reprezentative menţionate nu reprezentau, pe acea vreme, nume de speriat în fotbalul mondial şi chiar şi Irlanda de Nord, deşi participase la ultimul CM, nu părea a fi un obstacol de nedepăşit, principalii adversari ai “tricolorilor” fiind englezii, iar drumul spre Mexic părea destul de lin, în condiţiile în care se calificau la turneul final primele două echipe din grupă. Debutul României în aceste preliminarii a vut loc pe 12 septembrie 1984, pe “Windsor Park” din Belfast, împotriva nord-irlandezilor. În cele din urmă “tricolorii au pierdut cu 3-2 (1-1), dar nimeni nu îşi făcea problem, mai ales că era primul joc din grupă. Pentru România au jucat, în acel meci, dintre hunedoreni, Klein, eliminate în minutul 89, dar şi Rednic, Andone, Ţicleanu şi Augustin. În acel joc a evoluat, în premieră în preliminariile unui CM de fotbal, şi Ion Geolgău (foto jos), cel care a înscris al doilea gol al tricorilor, spre sfârşitul meciului, în urma căruia s-a stabilit rezultatul final. Unul dintre componenţii de bază ai echipei naţionale din preliminariile de la EURO 1984, Gheorghiţă, aşa cum îl strigau apropiaţii pe Geolgău, a înscris golul calificării la respectivul turneu final din Franţa, dar, din cauza unei accidentări, nu a fost selecţionat în lotul ce s-a deplasat în Hexagon. Practic, acea accidentare l-a tras mult în jos pe polivalentul jucător al Craiovei Maxima, club cu care a ajuns în semifinalele Cupei UEFA, în 1983, altă premieră pentru fotbalul românesc, la clubul din Bănie fiind coleg cu Negrilă, Ţicleanu şi Crişan, dar şi cu Ion Dumitru, ex-antrenor al Jiului, şi Grigore Ciupitu, stâlp al apărării al trupei din Petroşani. Tot la Jiul etroşani, între 1994 şi 1995, Ion Geolgău a debutat ca antrebor, fără rezultate deosebite, însă. Pentru echipa naţională a României Geolgău a evoluat de 24 de ori, înscriind şi trei goluri.
Victorie logică
Următorul joc din preliminariile CM din 1986 pentru România a avut loc pe 3 aprilie 1985, pe fostul stadion “Central” din Craiova, “tricolorii”, conduşi, pe mai departe, de pe banca tehnică, de acelaşi Mircea Lucescu, care renunţase, între timp, la funcţia de antrenor-jucător la Corvinul. România a învins, fără probleme, cu 3-0, într-un joc în care Ilie Balaci a ratat şi o lovitură de pedeapsă şi pe teren au fost şi hunedoreni, chiar dacă mai puţini ca de obicei, aceştia fiind Nicolae Negrilă, Mircea Rednic şi Dorin Mateuţ (foto jos). Cel din urmă, “Mateo”, cum este strigat şi acum de apropiaţi, era legitimate, atunci, la Corvinul, şi, urmând calea altor jucători ai Hunedoarei, a ajuns la Dinamo, câştigând şi “Gheata de Aur”, acordată celui mai bun marcator din Europa, chiar dacă era mijlocaş, în sezonul 1988 – 1989. După revoluţie, Mateuş a evoluat în străinate, în Spania, la Real Zaragoza, şi în Italia, la Brescia şi la Reggiana, unde a fost antrenat, ca şi la Corvinul, Dinamo şi echipa naţională, tot de Mircea Lucescu. Dorin Mateuţ, care şi-a încheiat cariera de jucător la Sportul Studenţesc, a jucat de 56 de ori în echipa naţională de fotbal a României, pentru care a marcat de zece ori, şi a jucat la CM din Italia din 1990. Dar până la “mondialul” italian va mai trece ceva vreme, în 1985 microbiştii români sperând ca “tricolorii” să se califice la CM din Mexic, despre continuarea calificărilor la competiţia supremă de pe tărâmul nord-american urmând a povesti într-un episode viitor al poveştii noastre.