În uşa PD-L-ului se aud bătăi în miez de noapte. “Cine-i? Şi ce vrei?”
“Sunt eu, bănăţeanul! Nu aveţi un loc unde să-mi pun şi eu candidatura jos în alegerile astea parţiale care vin?” “Ai mai fost înscris şi la alţii?” “Am fost să trăiţi şi galben şi roşu, că, de, aşa s-o păsălit”. “Bănăţene, eşti prea ciudat. De un an de zile nimeni nu a mai bătut la uşa noastră să intre. Sigur te-a trimis Udrea. Hai, ia viteză!”.
Firma PP-DD-ului pâlpâie în trei neoane din cinci. De aia grosul ridicat a OK pare la prima vedere jumătatea lui cinci. Bănăţeanul îşi face curaj şi bate. “Dacă nici ăştia nu mă vor, sunt ras !” “Nu trebuie să mai baţi o dată, bănăţene. Ştim cine eşti şi ce vrei. Dai taxa şi eşti ca şi admis. Că la noi e senzaţional. În afară de şeful ăla mare, toţi prind mandat. Intră şi stinge becul că începe telejurnalul!”