Parcă-ar fi un blestem de care presa nu mai poate scăpa niciodată. Încă de pe vremea comuniştilor presa a fost îmbâcsită cu poteraşi şi cu securişti infiltraţi prin redacţii. De obicei, spun cei ce ştiu, „boii albaştrii” erau decorativi în paginile ziarelor şi se ocupau cu precădere de spionatul colegilor. Mai nou ei au devenit un fel de lideri de opinie şi nici măcar nu se mai străduiesc să ascundă că sug şi de la oaia serviciilor.
Un astfel de tablagiu face valuri prin spaţiul public în care apare, alternativ, când ofiţer când redactor de televiziune. Noi am zice că nu e cu adevărat nici de-un fel nici de celălalt. Un mic papagal pe care 
poliţaii îl trimit după ţigări şi redacţiile la prăşit de limbi. Dar câţi or fi care lucrează pe bune informativ ştirile?
