Nu ştiu cum se face, da’ unii portocalii cad mereu în sus. Cei ce ştiu, zic că pedeliştii au o abilitate înnăscută de „a linge clanţa Puterii”. La Călan, clanţa stă spânzurată de uşa liberalilor. Cu ani în urmă, insul care se piteşte pe după bandă era duşman înverşunat al săgetătorilor locali. Se întâmpla pe când Elena Udrea era captivă celui mai generos buget ministerial. Alţi bani, altă distracţie. Acum, nea Tibi a schimbat lozinca şi-a ajuns mare director. Stăpânul apelor de la Călan, putem spune. Când plouă (şi la Călan plouă, nu se-ncurcă), împăratul apelor pune stăpânire şi pe străzi.
Adeseori, limuzina lui poate fi văzută parcând în locuri interzise, după ce pătrunde ilegal pe străzi semnalizate cu „accesul interzis”. Într-o lume rea şi fără propte, nea Tibi ar fi fost demult înălţat la grad de pieton. Aşa, poliţiştii întorc capul în altă parte a străzii. Să numere picăturile de ploaie care înmoaie asfaltul cum lacrima lui Ovidiu înmoaie inima lui Moş.
Cei ce ştiu mai spun că atât de vârtos linge Tibi clanţa Puterii, încât la două-trei zile rămâne cu gura uscată. Atunci, se mai spune, tot Călanul rămâne fără apă.
