A făcut ceva valuri știrea conform căreia, la Secția Pediatrie a Spitalului Județean de Urgență, o mamă speriată, firesc, de prezența unui gândac pe perna copilului său bolnav a alarmat autoritățile despre caz. Din fericire ministrul Sănătății în exercițiu, Sorina Pintea, a reacționat, tot firesc, prompt și sever. Nefirești sunt, din nou, plăcerile, bucuria și voluptatea diverselor ziare și alte media de a umfla cazul, reieșind din unele că este chiar un dezastru, Pediatria deveană fiind practic sugrumată de gângănii și alte… găinării. Nu voi încerca să fiu avocat al unui caz ce trebuie condamnat cu strășnicie și dreptate; ba chiar voi… pleda ca un procuror, dacă procurorii ar… pleda; ei doar acuză! Și voi spune că dincolo de cazul în sine, îmbujorat și umflat, ajuns fonfleu, se află însă un adevăr mult mai grav decât un gândac, după unii autori doi, ba chiar trei și o asistentă leșinată de sperietură… Anume: scăderea treptată, până la dispariție a profesionalismului, în general, dar și în particularul cazului cu gândacii cotropitori, concomitent cu la fel de dispărutele responsabilitate și deontologie- aceasta, mai cu seamă în medicină ! Sau, simplu și foarte românește, o manipulre din politicanism curvesc!
La Pediatria din Deva, în urmă cu foarte mulți ani, când nu existau atâta aparatură și tehnologie, nici substanțe atât de sofisticate și diversificate, nici mopuri care de care mai fițos, ci doar niște… teuri, un par mai lung cu o scândurică bătută în cuie la un capăt, în forma T, pe care se înfășura o cârpă udată și cu ceva substanțe, încă nu apăruseră detergenții; nu existau nici firme specializate în astfel de tehnici de menținere a unei curățenii exemplare, de cea mai înaltă calitate, existau însă, trăiau și lucrau până la epuizare câțiva medici, de fapt câteva docrtorițe, și personalul auxiliar, inclusiv cel de curățenie și întreținere a clădirii vechi, dar nu s-a întâmplat vreodată, în mulți ani, atâtea mizerii care au făcut din secția respectivă o… vedetă în materie de nereguli, evident, vedetă în sens peiorativ-ironic. E drept, nici atâta media însetată de sânge nu era… Dar pe-atunci serviciul medicului, serviciul asistentelor și al personalului de curățenie, întreținere se prestau cu responsabilitate intrinsecă, cu deontologie înaltă, fără ca termenul acesta, atât de uzitat azi, să fie foarte cunoscut… Dar își făceau datoria pe palierul lor de răspundere, iar medicul avea autoritate și putea cere unei infirmiere să-și facă datoria, altfel rămâne fără serviciu! Iar infirmiera nu-și etala ifosele democratice și nu fugea la sindicat să plângă că este terorizată de medicul X. Democrația asta, care la români a fost înțeleasă ca un drept de a-ți face de cap, de a nu munci, de a nu răspunde pentru fapte idisciplină și reprobabile nici măcar disciplinar, necum material și moral, coroborată cu teroarea sindicală, încă eruptivă în domeniul sănătății- au permis unui gândac, sau doi, sau trei să arunce noroi peste o instituție de sănătate. Ca și peste toată societatea românească de astăzi! Pentru că peste tot, în toate sectoarele viețuiește acest gândac al iresponsabilității și neprofesionalismului.
Iar democrația noastră se încadrează mai degrabă în definiția lui Giovani Sartori (1924- 2017, fost un politolog italian specializat în studiul democrației și a sistemelor politice comparate) : „Democrația este numele pompos a ceva care nu există”. Definiție în spiritul căreia este mai… igienic și, în capul unora, poate și mai rentabil ca din bugetul Sănătății să se cheltuiască mult mai mult pe achiziționarea, întreținerea, combustbilii și salariile șoferilor de pe autocoloana de automobile inscripționate „Control în sănătate publică”, parcată în fața DSP, decât pe încadrarea personalului auxiliar necesar în spitalul din incintă. Care ce control prestează dacă tocmai la unitatea-etalon colcăie – vorba rea a unei prese chitite numai pe rău și urât- gândacii?!
