Sigur, Deva nu se particularizează ca-n Acuarela lui Ion Minulescu: În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână, dar Deva este un oraș, pe care deși îl iubesc sincer, nu este totuși un loc pe care să-l râvnești. Pe când deveneam locuitor cu acte în regulă al Devei, orașul părea o… stațiune de tratat nevroze. Nu se întâmpla aproape nimic, era de fapt o reședință administrativă, populată cu lucrători în birocrație și conțopism, și mai mult un loc de tratat silicozele minerilor și preparatorilor, că atâta era economia așezării, mineritul și prepararea neferoaselor. La… uzina de preparare primară a zăcămintelor aurifere, însoțindu-l pe tânărul inginer Nicolae Stanca, un nenea Gheorghe i se adresează: „Apăi, dom’ inginer, eu mai torn o ulcică de cianură, ca să fim siguri că-i bun preparatul”. Și n-a murit nimeni, dar cianura a intrat în folclorul politic, mai toxic decât însăși substanța! Cum nici la Certej nu a murit nimeni… cianurat la accidentul din 1971, dar de-atunci se minte mereu…
Deva mai era și locul de dres oasele bătrâne și rupte în subteran, la vechea Baie Sărată. Și orașul în care funcționa cu un succes național, în respectul spectatorilor din toată țara, Teatrul de Estradă. Pe scena căruia a cântat Doina Badea, care măcar în zilele astea ar trebui să dea nume propriu unui așazământ cu un nume tautologic: Teatru de Artă, de parcă teatrul nu ar fi artă… Teatru în care avea stagii permanente Stela Popescu, iar Lucian Radulian era un celebru artist de estradă-comedie, și cuplul coregrafic Elly și Tică Hanea devenise la fel de cunoscut și apreciat…
După primele edificii ale industrializării socialiste- Fabrica de ciment de la Chișcădaga și Termocentrala Mintia, orașul Deva a ajuns și mai celebru prin cantitatea de emanații toxice pe cap de locuitor, praf și fum de la cele două mari uzine. Ca după decembrie 1989, conducătorii marilor poluanți să devină, culmea ironiei, mari activiști ecologiști și candidați ai acestei noi formațiuni politice la locuri în noul parlament ce se declara democratic! Tocmai foștii responsabili ai poluării excesive deveneau îngeri păzitori, în timp ce singurul ecologist veritabil din județ, încă în vremea la care această preocupare era privită chiorâș, dr. Cornel Stoica, Dumnezeu să-l odihnească, de la Spitalul CFR din Simeria, se lupta pentru sănătatea oamenilor și a apelor cu o energie molipsitoare, era trecut pe lista candidaților pe un loc sigur neeligibil. Nu-i vorbă, nici candidații de frunte nu au primit voturi, ecologismul fiind atunci, ca și acum, privit tot chiorâș. Mai cu seamă după ce s-a văzut că pretinșii ecologiști naționali intraseră în afaceri cu deșeurile altor țări, găzduite în România (trenuri întregi ocupau liniile de garare din micile stații CFR).
Acum, nu știu, nu înțeleg cum se poate ca orașul să fie tot la fel de prăfuit, când e caniculă, ori noroios, când plouă, deși marii agenți poluatori aproape nu mai există- Mintia, sau și-au rezolvat cu filtre emanațiile-Cimentul. Așa că în Deva, fiindcă nu plouă de trei ori pe săptămână, orașul e pemanent prăfuit. Nu doar la propriu, după cum veți constata în continuare… (Va urma).
