Aud tot mai des spunându-mi-se că presa e de tot rahatu’. O spun foarte des cei care fac politică şi mai ales atunci când textul nu cade pe simpatia lor. Tună excesiv de vehement foştii gazetari scoşi din producţie, cei care pleacă voluntar ori nu spre alte profesii, mai cu seamă dacă nu reuşesc să prindă o sinecură, purtător de cuvânt pe la vreo instituţie de stat. (Ce mândri sunt ei c-au ieşit din rahat, deşi nu de puţine ori se reîntorc la „linguriţă” dacă li se iveşte ocazia.)
Se întâmplă să se mânie şi oameni „obişnuiţi”, care n-au nici interese, nici răfuieli şi nici frustrări legate de mass-media.
Pe ei îi cred, îi respect şi le spun că şi mie mi-e ciudă pe mine când o dau de gard, că discut cu colegii mei indiferent din care redacţie fac parte atunci când îmi pare că informaţia lor este incorectă. Se întâmplă să fim neglijenţi. Nu e bine, dar se întâmplă.
Nu e în regulă când dezinformarea e cu bună-ştiinţă. Mă scoate din minţi articolul publicitar nemarcat. Se întâmplă să apară genul acesta de „ştire” la publicitatea instituţiilor de stat. (În economia reală, mai rar. Pe privat nu-l ajută minciunile scumpe, pe termen lung – în nici un caz.)
Cu directorii care învârt bani publici e altă socoteală. Ei îşi laudă inteligenţa, priceperea şi onestitatea cu articole publicitare. Nemarcate să pară adevărate, să fie elogii (chiar „limbi”) scrise dezinteresat. Şi într-un final dispare credibilitatea gazetarului. De obicei noi ştim când o ştire e publicitară (eu rareori le mai citesc), însă cei mai mulţi o iau de bună.
Zilele trecute a apărut o lăudăroşenie de la Parcul Industrial din Hunedoara, firmă „patronată” de primărie. Directorul de acolo voia să explice cât de elegant a spart el jumătate de milion de lei, bani luaţi cu împrumut de la bancă. (Informaţiile mele erau că acolo s-a făcut un şmen pentru firma unui pedelist branşat la proprietatea publică a municipiului.) Din curiozitate am citit „publicitarul” apoi am dat o tură şi pe site-ul sereleului. Că tot zicea directorul c-ar fi totul la vedere. (Nu e.) La prima mână am constatat că ambele surse conţin informaţii incorecte. Probabil voi scrie un articol pe tema Parcului Industrial. Probabil va fi diferit de cel apărut în regim de publicitate şi nemarcat ca atare. Şi e cu putinţă ca cititorii noştri comuni să zică – pe bună dreptate: Avem o presă de tot rahatu’.
