Victor Vaida insistă să desfiinţeze prin presă soluţiile date pe parcursul a şapte ani în şase complete de judecată. Anume că a brevetat o invenţie lipsită de noutate şi că a folosit brevetul pentru a lua bani de la Termocentrala Mintia (pe vremea când era directorul firmei) în mod necuvenit.
Alţi trei „cercetaşi” care au vrut să câştige parale folosind exact acelaşi tertip au rămas cu buzunarele goale. Într-o discuţie lămuritoare, Victor Vadia ne mărturisea că respectivii au fost prea lacomi. Dacă ar fi cerut „doar” 300.000.000 lei (vechi) cum a făcut el şi ceilalţi şase – primeau banii şi nu s-ar mai fi făcut nici un fel de „tam-tam”, nimeni nu ar mai fi ştiut de povestea asta. Rămânea îngropată în trecut. Dar n-a fost să fie…
Clarificările vor continua în ediţiile viitoare, nu mai insistăm aici. Nici n-ar fi apărut deloc ca opinie, dacă Victor Vaida nu cerea redacţiei socoteală pentru „calomniile grave” care i-au fost aduse în pamfletul publicat.
Asta e o noutate pentru mine. Am auzit persoane spunând (pe bună dreptate, uneori) că au fost insultate (înjurate birjăreşte) în aşa-zise „pamflete”. E o golănie care se practică, din păcate. Dar nu ştiu pe nimeni (până la Vaida) care să conteste caracterul imaginar al faptelor descrise în pamflet.
Aşa am ajuns a reciti textul satiric cu gândul la proba verităţii.
În esenţă pamfletarul zice (măgulitor pentru ei) că pesediştii sunt diabolic de inventivi şi că ar fi în stare să bage iadul în faliment. Să scape lumea de cel rău – cum ar veni. Păi, astea toate sunt „de bine”. Apoi, în pamflet Victor Vaida apare ca fiind un inginer sclipitor, posesor al Pomului Cunoaşterii. Nu pare motiv temeinic de supărare pentru cineva care se recomandă „inventator”.
Jurnalistul Ştefan Ciocan mi-a atras atenţia că puteam să-l scoatem pe Vaida din minţi într-un singur fel: să-i omitem unul din titlurile academice. El a păţit-o pe vremea când semna pentru Evenimentul Zilei. Într-un articol publicitar plătit de Termocentrala Mintia pe când Vaida era director. A uitat să-i treacă titlul de profesor universitar. Victor Vaida l-a sunat târziu în noapte şi i-a cerut să scoată articolul de la tipar că oricum îl plăteşte. Mai bine să nu se ştie nimeni despre realizările firmei, decât să scape unui singur cititor palmaresul academic al directorului. Prietenul meu avea dreptate. Din păcate pentru noi, am scris simplist că Vaida este „o personalitate publică cunoscută”. N-a fost bine, n-a fost destul. În 13 rânduri de text Vaida ne cere să publicăm că reputaţia sa a depăşit graniţele ţării. Ale acestei ţări care nu-l merită.
