Crin Antonescu a părăsit prima linie a politicii româneşti. Pasul înapoi făcut din proprie iniţiativă, este singurul gest grandios pe care politicianul Antonescu l-a făcut în toată cariera sa. Crin Antonescu nu a reuşit să supravieţuiască politic la ceea ce unii au numit atacul la statul de drept din vara anului 2012, atunci când, alături de Victor Ponta, au siluit puţin ordinea constituţională. Spre deosebire de Ponta însă, Antonescu a decontat ca la carte şi printr-un gest rarisim de sepuku politic, a reuşit să-şi salveze partidul “in extremis” oferindu-i acestuia şansa de a da preşedintele României.
O şansă mare, dacă avem în vedere că în faţa lui Iohannis, toată retorica folosită până acum de Ponta devine caducă. Miza a translatat acum în alte coordonate şi nu mai interesează pe nimeni hârjoana dintre pisica PSD-istă şi şoricelul PNL-ist atâta timp cât Antonescu a ieşit din cărţi.
Aşa cum dealtfel se pregăteşte să iasă şi preşedintele Băsescu, care din punct de vedere electoral nu mai contează acum nici cât un casier la o organizaţie de bază. La finele anului, Băsescu devine un fost preşedinte şi dispare şi el din prim-planul politicii româneşti.
Fără Antonescu şi cu un Băsescu în retragere, viaţa devine complicată pentru Victor Viorel Ponta. Deşi e un polician tânăr, ucenicul lui Năstase rămâne singurul dinozaur pe funcţie înaltă crescut şi antrenat la şcoala veche a politicii “corupţiei fără griji”. Premierul Ponta nu este în esenţă primul-ministru al românilor. El s-a cocoţat pe funcţie pe scăriţa ţinută naiv de Antonescu. Lui Ponta i se fâlfăie la maxim de bugete, de autostrăzi, de spitale, de locuri de muncă, de necazurile unuia sau altuia dintre români, lucruri scrise în fişa postului oricărui premier din lumea asta. Îşi permite asta pentru că PSD-ul nu-i cere rezultate decât într-un singur domeniu, iar soarta lui depinde de acest lucru: TREBUIE să readucă Justiţia şi serviciile la ordin. Aici trebuie să performeze Ponta şi în caz de eşec nu are pardon.
Numai că premierul nu are inspiraţie. Nu i-a reuşit figura. PSD-ul îl trimite atunci pe Ponta la Cotroceni. “Scapă-ne de-acolo, Titulescule!”. Planul pare bun, probleme sunt doar cu onoratul candidat. Fără contrabalansul lui Băsescu şi Antonescu, domnul Ponta se arată dintr-o dată în toată micimea lui de şuetist băftos. Nu mai are cu cine folosi discursul de chibiţ în opoziţie. Ce poate să-i arunce în obraz Ponta lui Iohannis despre lipsă de moralitate, protejarea corupţilor, subminarea statului de drept, sau antieuropenism? Nimic. Ar fi ca şi atunci când Geoană i-a spus lui Băsescu, în direct, că nu-i place Sorin Ovidiu Vântu. În faţa sclipirii proaspete a stelei politice a lui Iohannis, care răsare, Ponta, Şova şi Dragnea par mantalele uzate ale celor mai venali baroni locali. S-a dat startul schimbării la faţă în politica românească. A fost Antonescu! Cine se pregăteşte?
