Îi datorăm lui Ovidiu Şimonca, publicist de mare forţă şi probitate indubitabilă, un interviu cu Mihai Şora. Interviu de…jenantă actualitate, chiar şi după opt ani de la publicarea lui, în „Observator Cultural”,nr. 264, aprilie 2005: „Ce vrem să fie ţara asta peste 30 de ani?” Din care reproducem întocmai câteva dialoguri care susţin, confirmă şi continuă actualitatea clasicului Mircea Eliade, evocată săptămâna trecută aici. Amintim că filozoful din Chicago era asistent la Universitea Bucureşti, în timpul studenţiei lui Mihai Şora,unde îi profesori pe Mircea Vulcănescu şi Nae Ionescu… Deci:
„-Cum ar trebui sa arate proiectul de lunga durata, de care ati amintit?
-După părerea mea, proiectul de lungă durată ar trebui sa plece de la câteva întrebări simple. Cum vrei sa fie populaţia României peste treizeci de ani? Sănătoasă sau bolnavă? Cultivată sau tâmpită? Aptă să facă faţă procesului nou de modernizare sau inaptă? Ce voi face eu ca strănepotul meu sa trăiască bine? Acestea sunt întrebarile-cheie. Dacă se răspunde corect la aceste întrebări, avem criteriile unui proiect de lungă durată. Nu contează ce fac astăzi, mâine sau poimâine, cu cât mai indexez salariile si pensiile.
-E aşa de simplu?
-Da, e simplu, important este să vrei sa răspunzi cinstit la aceste întrebări. Dacă esti om politic îţi pui întrebarea: ce vrem sa fie ţara asta peste 30 de ani? Dacă nu-ti pui aceasta întrebare nu eşti om politic.
-Acum există un răspuns. Vrem sa fim în Uniunea Europeană.
-Este un răspuns imediat si camuflează altceva: faptul ca vreau să-mi rezolve altii problemele. Să vina Uniunea Europeană să mă conducă, sa mă ţină de mână. Iar eu sa rămân în mentalitatea lui „merge si aşa“.
-Şi când vom fi în Uniunea Europeana va mai funcţiona principiul „merge si aşa“?
-Da, o vreme va funcţiona. Trebuie să fie datul peste labe foarte puternic, de fiecare dată, ca sa nu ne putem eschiva. Din acest motiv avem nevoie de un proiect de lunga durată. Dar unde este proiectul propriu care să te facă să asuzi?”…
Între timp, am făcut vechime în Uniunea Eurpenană! Şi cam atât. Ba, nu! Ne-am făcut de…haz, ca eufemism pentru rahat, aproape zilnic. Şi la fiecare raport despre ce nu face Statul Democrat Român ca să ţină pasul cu Europa ni se arată obrazul. Nouă, nu politicienilor, nu liderilor noştri. Pentru că suntem amestecaţi cu ţiganii. Şi, mai cu seamă, am făcut datorii… Că nici strănepoţii, a căror grijă îl preocupa pe Mihai Şora, nu le vor putea achita. Iar Domnul Şora spunea acele lucruri acum opt ani! Au mai rămas 22 de ani… Deocamdată, „merge şi aşa” a rămas modul de conducere în România!
NICOLAE STANCIU
Pixul negru. Mihai Şora, Europa şi noi. Cu „merge şi aşa”…
