….Sau democraţia tăcerii? Oricum. Faptul rămâne fapt! Anume că, în Duma de Stat a Fedraţiei Ruse, preşdintele Putin a spus următoarele:” În Rusia trăieşte poporul rus, iar poprul rus nu admite nici un afront al unei minorităţi; acestea trebuie să respecte Rusia, pe ruşi şi legile, fără să ceară favoruri speciale sub pretextul că sunt discriminate. Cine face altfel este invitat să părăsească imediat Rusia! Nu Rusia are nevoie de minorităţi, ci ele au nevoie ca Rusia să-i primească , să le ofere adăpost, locuri de muncă şi hrană. În Rusia trăiesc doar ruşi!” Trecem peste stângăciile lingvistice ale liderului de la Kremlin sau ale traducătorului, şi reţinem, mai întâi, că membrii Dumei au aplaudat 5 minute în picioare…
Apoi reţinem că nu am auzit pe nimeni, nici o voce răsunătoare, nici un comentariu politic; nu a sărit nimeni în apărarea minorităţilor din Rusia! Nici Obama, nici Frau Merkel, nici Barroso; nimeni nu l-a chemat la ordine pe fostul locotenent-colonel KGB de la Dresda; nimeni nu i-a dictat 11 porunci de îndeplinit! Nici Cristoiu, Turcescu ori Orcan, madama Pora, nici măcar Gâdea, Ciuvică sau Mircea Badea nu l-a pus la punct pe Putin! Şi nici de vreo conspiraţie a tăcerii nu poate fi vorba! Ci doar de tăcere, ca act diplomatic. Nu cumva să-l supere cineva pe Ţarul de la Răsărit!
Asta respect se cheamă? Sau frică? Deşi, ca să fim corecţi, „principiul” lui Putin are destulă şi veche acoperire practică şi în Franţa. Căreia dacă ar fi să i se aplice obligaţiile şi chinurile admiterii în UE, ca României de pildă, nu ar fi admisă, tocmai din cauza tratamentului minorităţilor ! Nemţii sunt nemţi doar la ei acasă; la serviciu, pe stradă, la teatru, la primărie sunt simpli francezi!…De unde, poate chiar Putin s-a inspirat…
Dar tăcerea, ca politică democratică, este folosită şi în alte împrejurări. Relativ recent, adică în ziua alegerii lui Herman Van Rompuy, 1 decembrie 2009, ca primul preşedinte permanet al Consililui European, atunci, doar o zi, o singură zi!, s-a scris şi spus că el este fostul lider al Clubului Bilderberg! De-atunci nimeni, nici măcar Wikipedia nu mai are vreun cuvânt despre această funcţie a liderului european! De ce oare? Poate pentru că, aşa cum scrie Cristina Martin, prima jurnalistă care a îndrăznit să vorbească despre acest controversat subiect politic, filozofia acestui grup care conduce lumea, inspirată chiar de unul dintre fondatori, David Rockefeller, este: „ştirbirea progresivă a suveranităţii naţionale şi transferarea acesteia către instituţii cu caracter oligarhic şi transnaţional”. Parcă aşa ceva se întâmplă în România…(mai 2013)
Putin, Clubul Bilderberg şi tăcerea democratică…
