Localitatea de pe malul Mureşului are o poveste interesantă, aşa cum au mai toate aşezările rurale din judeţul Hunedoara
Una dintre cele mai prospere localităţi rurale din judeţul Hunedoara este comuna Hărău, aşezare aflată pe malul Mureşului, la poalele Munţilor Apuseni.
Lucru rar întâlnit: a crescut numărul locuitorilor
Acest lucru este dat de poziţionarea geografică, respectiv apropierea de Simeria, dar şi de Deva ori Geoagiu, la care se adaugă şi hărnicia locuitorilor acestei comune. În prezent, comuna are patru sate, respectiv localitatea de reşedinţă Hărău şi aşezările aparţinătoare Banpotoc, Bârsău şi Chimindia, aici trăind, conform datelor oficiale ale recensământului general al populaţiei din 2011 un număr de 2.231 de locuitori, în mare majoritate români ortodocşi. Comuna Hărău este una dintre puţinele localităţi, nu doar din judeţul Hunedoara, ci din întreaga ţară, în care populaţia a crescut, recensământul anterior, realizat în 2002, arătând că atunci, în comună, se înregistrau 2.123 de locuitori. “Comuna noastră este cunoscută, mai ales, prin existenţa izvoarelor de apă mineral, de la Chimindia şi de la Banpotoc, lucru care face să fim vizitaţi de multă lume. De asemenea, pe raza comunei avem şi trei biserici ortodoxe vechi, două construite în secolul al XVI-lea, cele cu hramurile “Cuvioasa Paraschiva” din Chimindia “Sfântul Nicolae” de la Bârsău, precum şi un lăcaş de cult de acelaşi rit, “Sfântul Dumitru” din centrul de comună, cele din urmă figurând pe lista monumentelor istorice. Totodată, avem, în comună, câteva pensiuni foarte cunoscute de hunedoreni, şi nu numai. Nu în ultimul rând vreau să amintesc că avem o reţea de infrastructură destul de bine pusă la punct, care se modernizează continuu, precum şi faptul că suntem traversaţi de tronsonul de autostradă Deva – Orăştie, o investiţie contestată de unii, dar care, în cele din urmă, a adus beneficii comunităţii locale”, a declarat Ioan Dorin Jibetean, primarul comunei hunedorene Hărău.
Despre satele aparţinătoare
Cel mai vârstnic sat al comunei este Chimindia, care are prima atestare documentară la 1334. Atunci, într-un document, se arăta că din arhidieconatul de Hunedoara “Emeric, preotul din Chimindia (Kemend) a plătit douăzeci şi patru de dinari”. Un an mai târziu, la 1335, este menţionat documentar pentru prima dată şi actualul centru de comună Hărău. De atunci este o scrisoare de întâmpinare, prin care Paul, fiul lui Felician, nobil din Băcâia, se împotriveşte lui Mihail, fiul lui Ladany să poată dărui cu drept veşnic mai mult decât sfertul ce I se cuvine din porţiunile de moşie aflătoare în Băcâia şi Hărău, ale fiilor săi, pentru a nu-I prejudicia pe aceştia. În anul 1362 a fost pomenit în documentare şi satul Banpotoc. Denumirea localităţii semnifică traducerea în limba maghiară de către scribii cancelariei regeşti a numelui: Valea Minei, Banyapataka. Nu este exclus ca prin apropiere să fi fost pe vremuri o gură de mină, având în vedere zăcămintele metalifere din ultimele ramificaţii ale Munţilor Apuseni. Satul Bârsău a fost menţionat documentar în secolul următor, la anul 1440, drept “moşia regală Bârsău” (possession regalis Berekzow). Numele localităţii vine de la un nume de persoană, Bâr-, derivate cu sufixul –s plus, sufixul –ău.
